Myra este un prenume creat de poetul englez Fulke Greville din secolul al XVII-lea. Probabil că l-a derivat din latinescul myrra, care înseamnă „smirnă”, o rășină parfumată obținută dintr-un copac. Alternativ, Greville ar fi putut pur și simplu să rearanjeze literele numelui Mary, deși acesta nu are legătură etimologică. În ciuda acestei origini literare, Myra este și numele unui oraș antic din Licia (actualul Demre, Turcia), ceea ce adaugă semnificație geografică și istorică.EtimologieFulke Greville (1554–1628) este creditat cu inventarea numelui Myra pentru sonetul său din ciclul Caelica (1633). Legătura numelui cu smirna evocă darul biblic al magilor, o rășină folosită în uleiul de ungere și tămâie. Varianta ortografică Mayra este folosită în spaniola latino-americană. Orașul lician Myra, de unde provine rădăcina latină myrra, a fost redenumit Demre în 2005.Semnificație culturalăOrașul antic Myra a fost un centru timpuriu al creștinismului și sediul Sfântului Nicolae (Moș Crăciun). Moaștele sfântului au fost îngropate acolo până în 1087, când au fost transferate la Bari, Italia. Ruinele includ un teatru roman și morminte rupestre, datând din secolul al III-lea î.Hr., sub influență elenistică. Deși numele orașului derivă probabil din cuvântul lician pentru „mirt”, prenumele modern Myra rămâne distinct din punct de vedere etimologic, fiind o invenție creativă a secolului al XVII-lea imortalizată în poezia engleză.Forme conexeÎn spaniola latino-americană, forma Mayra este folosită ocazional, adaptând ortografia la normele fonetice locale. Nu se cunosc diminutive directe sau alte variante lingvistice, deși Myra a fost adoptată în țările de limbă engleză.Semnificație: Posibil „smirnă” (latină myrra) sau anagramă a lui MaryOrigine: Inventat de Fulke Greville (secolul al XVII-lea)Utilizare: Engleză, rareori în regiunile hispanofone (ca Mayra)