Mònica este forma catalană a numelui Monica, un prenume feminin cu etimologie incertă. Deși originea sa ultimă este neclară, este cel mai probabil de origine berberă sau feniciană. Numele a câștigat popularitate în creștinismul timpuriu datorită Sfintei Monica (secolul al IV-lea), mama Sfântului Augustin din Hipona, căreia i se atribuie convertirea acestuia la creștinism. În timp, a devenit asociat cu latinescul moneo („consilier”) și cu grecescul μονός (monos, însemnând „unul” sau „singur”), deși aceasta este probabil o etimologie populară, nu rădăcina lingvistică reală. Istorie și utilizare În lumea de limbă engleză, Monica este folosită încă din secolul al XVIII-lea, atingând un vârf de popularitate în Statele Unite în anii 1970. Numele a devenit cunoscut și datorită unor personalități notabile, precum campioana iugoslavă de tenis Monica Seles (născută în 1973). În catalană, forma Mònica s-a impus ca adaptare standard, fiind pronunțată [ˈmɔ.ni.kə] în dialectele centrale și baleare sau [ˈmɔ.ni.ka] în Valencia. Variante și nume înrudite Mònica aparține unei familii de nume care s-au răspândit în multe limbi, adoptând adesea o ortografie sau o pronunție locală. Variante comune includ: francezul Monique, maghiarul Mónika, estonianul Moonika, precum și Monika și Mona în suedeză și alte limbi. Acestea arată popularitatea și adaptarea interculturală a numelui în Europa și nu numai. Puncte cheie Sens: Necunoscut; conjectural, berber sau fenician Origine: Nume de sfântă nord-africană, răspândit prin creștinism Tip: Prenume, feminin Utilizare: În principal catalană