Mithras este forma greacă a lui Mithra, figura centrală a misterelor romane cunoscute sub numele de Mithraismul. Numele derivă în cele din urmă din avestanul 𐬨𐬌𐬚𐬭𐬀 (mithra), care înseamnă „jurământ, legământ, acord”, dintr-o rădăcină indo-iraniană *mitra cu sensul „ceea ce leagă". Etimologie și Origini În mitologia avestană, Mithra este o yazata (ființă divină) a luminii și prieteniei, fiul zeului suprem Ahura Mazda. Cultul lui Mithra s-a răspândit din Persia în Imperiul Roman, unde a evoluat în Mithraism, un cult misteric roman distinct. Deși inspirat de tradiția iraniană, Mithras roman prezenta imagini și practici unice, iar cercetătorii dezbat continuitatea dintre formele persane și greco-romane. Mithraismul în Lumea Romană Mithraismul a fost popular printre soldații romani imperiali din secolul I până în secolul al IV-lea d.Hr. Inițiații treceau prin șapte trepte de inițiere și se numeau syndexioi („cei uniți prin strângere de mână"). Închinarea avea loc în temple subterane numite mithraea sau peșteri, multe dintre ele supraviețuind în vestul Imperiului Roman, până în Africa romană. Centrul cultului era chiar Roma. Deși secret, Mithraismul a influențat religii ulterioare și a lăsat numeroase descoperiri arheologice. Zeul Mithras este adesea înfățișat înjunghiind un taur (tauroctonia), o imagine centrală a cultului. Variante Notabile Mehr – variantă persană a lui Mithra. Mher – formă armeană din mai vechiul Mihr, continuând tradiția divină. Mihr – figură mitologică armeană, echivalentul lui Mithra. Mitra – nume hindus, reflectând o veche zeitate indo-iraniană a jurămintelor și prieteniei. Rezumat Semnificație: jurământ, legământ, acord (din avestanul mithra). Origine: iraniană (prin forma greacă Mithras). Tip: prenume (nume divin). Regiuni de Utilizare: lumea romană antică, context persan.