Mihr este forma armeană a divinității indo-iraniene Mithra. În mitologia armeană, Mihr era zeul luminii și fiul zeului suprem Aramazd, analog cu Mithra zoroastrian ca zeitate solară și păstrător al legămintelor. Etimologie și Mitologie Numele derivă în ultimă instanță din avestană mithra însemnând „jurământ, legământ, acord”, de la rădăcina indo-iraniană *mitra „ceea ce leagă”. În tradiția armeană, Mihr era asociat cu lumina și adevărul, iar complexul său templier de la Bagayarich (astăzi Ani) a fost un important sit cultic precreștin. După convertirea Armeniei, caracteristicile lui Mihr au fost parțial absorbite în iconografia creștină și înlocuite de venerarea îngerilor. Utilizare și Purtători Ca nume de persoană, Mihr rămâne actual în Armenia și în comunitățile din diaspora armeană. Forme înrudite includ Mher (ortografia modernă armeană) și Mehr (persana veche), care apare și în nume persane precum Mehran și Mehrdad. Numele este atestat istoric și în alte culturi: Mihrimah Sultan (c. 1522–1578), fiica sultanului otoman Soliman Magnificul Mihr-Mihroe (mort în 555), general sasanid în timpul războaielor bizantino-sasanide Mihr-un-nissa Begum (născută c. 1605), fiica împărătesei moghole Nur Jahan Semnificație Culturală Numele Mihr poartă ecouri ale vechiului cult solar și ale temelor cosmologice indo-iraniene persistente ale luminii împotriva întunericului. Pune accent pe fidelitatea față de pacturi și ordinea divină, reflectând atributul esențial al lui Mithra ca păstrător al contractelor. Înțeles: Lumină, legământ Origine: Armeană, derivată din divinitatea Mithra Tip: Nume de persoană Regiuni de utilizare: Armenia, lumea iraniană, Imperiul Otoman