Melpomene este numele uneia dintre cele nouă muze din mitologia greacă, cunoscută drept muza tragediei. Derivat din verbul grecesc μέλπω (melpo), care înseamnă „a cânta, a sărbători cu cântec”, numele ei semnifică „cântăreață” sau „cea melodioasă”. Conform lui Hesiod și altor surse antice, Melpomene era fiica lui Zeus și a Mnemosynei, titanida memoriei, aflându-se printre surorile divine Caliope, Clio, Erato, Euterpe, Polimnia, Terpsihora, Talia și Urania. Etimologie Numele Melpomene provine din verbul grecesc antic μέλπω (melpô) sau din flexiunea sa μέλπομαι (melpomai), cu sensul „a sărbători cu dans și cântec”. Dicționarul Oxford Engels la fel citează μέλπειν (melpein) – „a cânta”. Această rădăcină etimologică subliniază rolul ei de ocrotitoare a artelor muzicale și poetice, în special a spectacolelor corale și cântecelor dramatice care caracterizau teatrul grecesc antic. Mitologie În arta și literatura clasică, Melpomene este de obicei înfățișată ținând o mască tragică de teatru, adesea însoțită de o bâtă sau o sabie, simboluri ale temelor dramatice și adesea violente ale tragediei. În timp ce toate muzele prezidau diferite arte, Melpomene supraveghea în mod special genul tragic, inspirând poeți și dramaturgi precum Eschil, Sofocle și Euripide. Omologul ei roman este de asemenea numit Melpomene, având parte de aceeași venerație culturală. Semnificație culturală Influența lui Melpomene se extinde dincolo de mit, în dramă și psihologie. Termenul „melpomenean” apare ocazional în critica literară, descriind elemente tragice. Numele ei, în special în forma sa greacă modernă Melpomeni, este încă folosit ca nume feminin în Grecia, reflectând moștenirea sa culturală durabilă. Înțeles: „A cânta, a sărbători cu cântec” Origine: Mitologia greacă Tip: Figură mitologică / Nume feminin Regiuni de utilizare: În principal Grecia; ocazional folosit în alte culturi occidentale