EtimologieMelisende este forma în franceză veche a numelui Millicent, care derivă din numele gotic *Amalaswinþa, compus din elementele amals însemnând „neîncetat, viguros, curajos” și swinþs însemnând „puternic”. Numele a fost purtat de Amalasuintha, o regină a ostrogoților din secolul al VI-lea. Normanzii au introdus acest nume în Anglia sub formele Melisent sau Melisende.Purtători notabiliCel mai proeminent purtător este Melisende, regina Ierusalimului (1105–1161), fiica regelui Balduin al II-lea. Ea a domnit ca regină suverană alături de soțul său Fulk și mai târziu de fiul său Balduin al III-lea, jucând un rol cheie în politica statelor cruciate. Alte personalități medievale includ Melisende de Tripoli (fl. c. 1160), o verișoară a regelui Ierusalimului; Melisende de Lusignan (1200–după 1249), prințesă de Antiohia; și Melisende de Arsuf (născută înainte de 1177), o nobilă franceză.Semnificație culturalăNumele Melisende era popular în Franța medievală și printre nobilimea cruciată, reflectând moștenirea asocierilor regale ale numelui gotic. Este, de asemenea, legat de opera Pelléas et Mélisande de Claude Debussy, deși numele personajului folosește varianta franceză Mélisande.Semnificație: „Neîncetat, viguros, curajos” + „puternic”Origine: Gotică, prin franceza normandăTip: Nume feminin de persoanăUtilizare: Franceză medievală, acum rar