Marin este forma românească, croată, sârbă, bulgară și franceză a numelui Marinus.EtimologieNumele derivă în cele din urmă de la numele de familie roman Marinus, care provine fie din numele latin Marius, fie direct din cuvântul latin marinus cu sensul de „al mării”. În unele contexte creștine, Marinus a fost folosit și ca formă masculină a numelui Maria. Rădăcina Marius este de origine incertă, dar poate fi legată de Mars, zeul roman al războiului, sau de latinescul mas, maris care înseamnă „masculin”.Context istoricPrintre figurile notabile timpurii se numără consulul roman Gaius Marius (sec. II î.Hr.) și Sfântul Marinus, un zidar din secolul al IV-lea care a fondat mănăstirea ce a dus la republica San Marino. Numele s-a răspândit în Europa prin forma latină a sfântului și a fost adoptat în diverse limbi.Purtători notabiliMarin este un prenume comun în mai multe țări. Printre purtători se numără:Marin Čilić (n. 1988), jucător profesionist de tenis croatMarin Alsop (n. 1956), dirijoare americanăMarin Drinovich (1838–1906), istoric și filolog bulgarMarin Ceaușescu (1916–1989), economist și diplomat românMarin Držić (1508–1567), dramaturg croatMarin Getaldić (1568–1626), matematician și fizician din DubrovnikNumele de familie Marin este de asemenea frecvent în regiunile romanice și în Balcani, cu derivate precum Marinov (bulgară), Marinova (bulgară feminin) și Marinović (sârbă).Forme înruditeDiminutivele includ Marinko în sârbă. Formele feminine includ Marina în bulgară și Marine în franceză. În alte limbi, numele apare ca Marinus în neerlandeză, precum și Marijn, Rien, Rini, Rinus și Riny.Semnificație: „al mării” sau legat de MariusOrigine: LatinăTip: PrenumeRegiuni de utilizare: Bulgaria, Croația, Franța, România, Serbia și altele