Marduk (cuneiform: 𒀭𒀫𒌓 dAMAR.UTU) este numele zeului suprem al Babilonului și zeul patron al orașului. Numele provine probabil din sumerianul amar-Utuk însemnând „vițel al lui Utu”, combinând elementul amar „vițel” cu numele zeului soarelui Utu. Această etimologie, „vițel solar”, reflectă asocierea timpurie a zeului cu soarele și fertilitatea agricolă. Etimologie și origini Numele Marduk este atestat pentru prima dată în surse din mileniul al III-lea î.Hr., dar în această perioadă timpurie era o zeitate minoră. Forma sumeriană amar-Utu.k (literal „vițel al lui Utu”) sugerează legături originale cu zeul soarelui Utu, unul dintre cei mai vechi zei mesopotamieni. De-a lungul timpului, Marduk a absorbit atributele altor zeități și a ajuns la supremație sub regele babilonian Nebucadnețar I (circa 1125–1104 î.Hr.), care l-a stabilit pe Marduk ca șef al panteonului mesopotamian. Caracteristici și simbolism Până în mileniul I î.Hr., Marduk era venerat ca zeu al creației, dreptății, apei, agriculturii, magiei și medicinei. Simbolul său era cazmaua, reprezentând rolul său în irigații și fertilitate. De asemenea, era asociat cu Mušḫuššu (o creatură asemănătoare unui dragon), care ulterior a devenit emblema Babilonului. În astronomia babiloniană, Marduk era legat de planeta Jupiter, un corp ceresc puternic, potrivit pentru regele zeilor. Mitologie Marduk este figura centrală în Enūma Eliš, epopeea babiloniană a creației. În acest mit, el învinge dragonul haosului primordial Tiamat despicându-i corpul în două; dintr-o jumătate creează cerul (raiul), iar din cealaltă, pământul. Epopeea îl descrie pe Marduk ca pe campionul zeilor mai tineri, care îl ridică la puterea supremă după victoria sa. Această poveste afirmă rolurile lui Marduk de creator, războinic și reorganizator al cosmosului. Referințe culturale și biblice Biblia ebraică îl menționează pe Marduk de câteva ori sub transliterarea Merōdaḵ (de exemplu, Ieremia 50:2), unde este asociat cu zeii imperiali babilonieni. Construcția templului Esagila din Babilon (E. sag. ila 'casa care își ridică capul') găzduia statuia de cult a lui Marduk și servea drept centru religios al devoțiunii sale. Înțeles: „Vițel al lui Utu” (sumerian amar-Utuk) Origine: Mesopotamia antică (origine sumeriană, adoptat de babilonieni) Tip: Zeu suprem (zeu patron al Babilonului) Regiuni de utilizare: Babilon, Mesopotamia antică (Irakul modern) Rădăcină: Utu (zeul sumerian al soarelui)