Manius este un praenomen roman antic, sau nume personal, rar întâlnit în înregistrările istorice. Etimologia sa este incertă, dar posibil derivă din latinescul manus însemnând „bun”. Teorii alternative îl conectează cu mane („dimineață”), sugerând sensul „născut dimineața”, sau cu Manes, zeități romane infernale asociate sufletelor morților. Această asociere funerară poate fi contribuit la raritatea sa, deoarece tradițiile romane de denumire evitau adesea numele legate de semne rele. Etimologie Originea lui Manius rămâne dezbătută de specialiști. Legătura cu manus („bun”) se aliniază conotațiilor pozitive comune în praenomina romane. Totuși, legătura cu zeii Manes este susținută de ortografia arhaică și de utilizarea rară a numelui. Era creștină a descurajat și mai mult folosirea numelui, deoarece invoca spirite păgâne. Purtători notabili Praenomenul Manius a fost purtat de mai multe figuri importante în istoria Romei, în principal printre gentes patriciană Valerius și plebee Acilius. Romani notabili includ: Manius Valerius Maximus, dictator roman în 494 î.Hr. care a obținut un triumf asupra Sabinilor. Manius Valerius Maximus Corvinus Messalla, consul în 263 î.Hr. în timpul Primului Război Punic. Manius Curius Dentatus, consul de trei ori și comandant care a triumfat asupra Samniților și Sabinilor. Manius Acilius Glabrio (consul în 191 î.Hr.), general roman în războiul împotriva lui Antioh cel Mare. Manius Acilius Glabrio (consul în 67 î.Hr.), comandant în războiul împotriva lui Mithridates al Pontului. Manius Acilius Glabrio, consul în anul 91 d.Hr., posibil strămoș al unor Acilii ulteriori cu cognomenul Aviola.