Manaem este forma grecească a numelui ebraic Menahem, folosită în Vechiul Testament grecesc (Septuaginta) pentru a reda numele celui de-al șaisprezecelea rege al Israelului. Numele derivă din rădăcina ebraică naḥam, care înseamnă „a mângâia”, iar Menahem înseamnă „mângâietor”. În Septuaginta, numele apare ca Manaem (Μαναημ), în timp ce alte traduceri grecești, precum cea a lui Aquila, îl redau ca Manaen. Context biblic Conform 2 Regi 15:14–22, Menahem fiul lui Gadi a domnit peste Regatul de Nord al Israelului timp de zece ani, după ce l-a asasinat pe uzurpatorul Şalum. Domnia sa a fost marcată de brutalitate, inclusiv masacrul din Tifsah și împrejurimi. Pentru a-și asigura tronul, s-a aliat cu regele asirian Tiglat-Pileser al III-lea (Pul), impunând un tribut greu proprietarilor de pământ din Israel. Acest act a confirmat în cele din urmă suzeranitatea asiriană asupra regatului. Nume înrudite Manaem își împarte rădăcina cu mai multe nume biblice și post-biblice. Ebraicul Menahem rămâne forma modernă standard, în timp ce Menachem este comun în rândul comunităților evreiești. Numele înrudit Nahum (ca în cazul profetului) derivă, de asemenea, din aceeași rădăcină. În alte limbi, numele apare ca Manahem (latina biblică), Naum (rusă) și Nachum (variantă ebraică). Semnificație istorică Domnia lui Manaem (circa 746–736 î.Hr.) a avut loc în perioada expansiunii asiriene. Tributul pe care l-a plătit lui Tiglat-Pileser al III-lea este documentat în inscripțiile asiriene, confirmând relatarea biblică. Dinastia sa, numită uneori Casa lui Gadi, nu i-a supraviețuit mult timp; fiul său Pecahia a fost asasinat după doi ani. Numele continuă să fie folosit în principal în contexte religioase și istorice, mai ales ca transliterare a formei grecești din Vechiul Testament. Înțeles: Mângâietor Origine: Ebraică Tip: Biblic Regiuni de utilizare: Greacă (Septuaginta), creștinism timpuriu