Macrina este un prenume feminin de uz roman și spaniol, derivat ca formă feminină a lui Macrinus. Baza masculină Macrinus era un cognomen roman provenit dintr-un diminutiv al latinescului macer însemnând „subțire, slab.” Acest cognomen a fost purtat faimos de un împărat roman din secolul al III-lea, Marcus Opellius Macrinus, care a domnit scurt între 217 și 218 d.Hr. înainte de căderea sa. Semnificație istorică și religioasă Macrina este cel mai frecvent asociată cu două sfinte creștine timpurii din Anatolia: Macrina cea Bătrână și nepoata sa Macrina cea Tânără. Macrina cea Bătrână (c. 270–340 d.Hr.) a fost o creștină de naștere nobilă care a suferit persecuții în timpul domniei împăratului Dioclețian. Nepotul ei, Vasile cel Mare, i-a atribuit mare parte din formarea sa religioasă. Macrina cea Tânără (c. 327–379 d.Hr.) a fost o fecioară consacrată și o figură cheie în monahismul timpuriu. Ca soră a lui Vasile cel Mare și a lui Grigorie de Nyssa, este venerată ca sfântă atât în tradițiile ortodoxe răsăritene, cât și în cele romano-catolice, cu zi de sărbătoare pe 19 iulie. Uz modern și variante În Spania și regiunile de limbă spaniolă, Macrina rămâne în uz ca prenume, adesea în cinstea Sfintei Macrina. Numele apare și în onomastica greco-romană cu variante precum Macrina în italiană și greacă. Raritatea sa în afara lumii hispanice și ortodoxe adaugă o greutate istorică distinctă celor care îl poartă. Informații cheie Semnificație: Formă feminină a lui Macrinus, în cele din urmă din latinescul macer „subțire” Origine: Uz roman, spaniol Tip: Prenume feminin Regiuni de uz: Spania, America Latină (sporadic); istoric în Grecia și Anatolia Purtători celebri: Sfânta Macrina cea Bătrână și Sfânta Macrina cea Tânără