Etimologie și MitologieLuna înseamnă direct „luna” în latină și este, de asemenea, cuvântul pentru lună în italiană, spaniolă, portugheză și alte limbi romanice. În mitologia romană, Luna era zeița Lunii, deseori înfățișată conducând un car cu două osii pe cer. Ea era uneori identificată cu zeița greacă Selene. Conotațiile cerești și luminoase ale numelui l-au făcut o alegere atemporală.Utilizare IstoricăLuna a fost folosit ca prenume din antichitate, dar popularitatea sa a fluctuat. În epoca modernă, numele a cunoscut o renaștere în lumea vorbitoare de limba engleză începând cu începutul secolului XXI. A intrat în topul 1.000 de nume pentru fete în Statele Unite în 2003, a ajuns în top 20 în 2019 și a devenit al 10-lea cel mai popular nume de fată în 2022. Numele este, de asemenea, utilizat pe scară largă în Europa, clasându-se printre primele 100 în țări precum Australia, Belgia, Canada, Chile, Danemarca, Franța, Irlanda, Italia, Țările de Jos, Noua Zeelandă, Norvegia, Portugalia, Slovenia, Spania, Suedia, Elveția și Regatul Unit. În Canada, a fost al 31-lea cel mai popular nume pentru fete în 2022.Semnificație CulturalăAscensiunea modernă a numelui este adesea atribuită seriei Harry Potter de J.K. Rowling, care a introdus dragul și excentricul personaj Luna Lovegood. Utilizarea de către celebrități a sporit, de asemenea, profilul său. Lingviștii observă că numele care conțin litera „L” au înregistrat tendințe largi de popularitate în ultimele decenii.Variante și Nume ConexeVariantele includ olandezul Lune, precum și galicianul Lúa (însemnând „lună”). Numele este înrudit lingvistic cu cuvântul englez „lunar” și cu latinescul lūna.Semnificație: „luna”Origine: LatinăTip: Prenume femininRegiuni de utilizare: Europa, Americas, Australia