Loviatar este un nume din mitologia finlandeză. Sensul numelui este incert, deși este adesea asociat cu cuvântul finlandez lovi („crestătură” sau „crăpătură”), legat de conceptul de a cădea în transă – langeta loveen. În mitologia finlandeză, Loviatar este cunoscută în principal ca zeiță a morții și a ciumei. Ea este menționată și ca Louhi, deși în unele surse cele două sunt figuri distincte. Numele apare în epopeea națională finlandeză, Kalevala, unde Loviatar este portretizată ca fiica oarbă a lui Tuoni, zeul lumii subterane. Conform Runo 45 din Kalevala, Loviatar este impregnată de vânt și dă naștere la nouă fii, care sunt personificări ale bolilor. Numeroasele sale variante de nume – Louhi, Loveatar, Lovetar, Lovehetar, Louhetar și Louhiatar – împărtășesc toate o rădăcină etimologică comună în lovi. Figura Loviatar este strâns legată de ținutul Pohjola din mitologia finlandeză. Louhi este adesea descrisă ca stăpâna Pohjolei, o regină malefică care se opune eroului Väinämöinen. Mitologia și tradițiile epice o prezintă pe Loviatar și pe Louhi ca figuri puternice și periculoase, asociate cu moartea, boala și vrăjitoria. Numele său, împreună cu variantele sale, este de origine păgână și nu a fost utilizat frecvent ca prenume în afara contextelor mitologice și literare.