Lino este un prenume masculin în italiană, spaniolă, portugheză și galiciană, funcționând în principal ca o formă scurtă sau o variantă a lui Linus. Numele derivă în cele din urmă din grecescul Linos, care înseamnă „in”. În mitologia greacă, Linos apare ca fiu al lui Apollo, ucis accidental de zeu într-un concurs muzical; un alt Linos, tot fiul lui Apollo, a fost profesor de muzică al lui Heracles. Din punct de vedere istoric, numele a fost purtat de Sfântul Linus, al doilea papă (cca. 67–76 d.Hr.), care, conform tradiției, i-a succedat Sfântului Petru. În limbile romanice, Lino a devenit comun ca o contracție a numelor mai lungi care conțin -linus, precum Angelino sau Paolino, și a fost uneori dat ca nume independent, cu sensul de „ca inul” sau „ca cineva din Linos”. Numele a fost moderat popular pe peninsula italiană, în Iberia și în diasporele acestora. Având conotații mitologice și creștine timpurii, Lino evocă atât moștenirea clasică, cât și pe cea religioasă. Persoane notabile Printre persoanele notabile numite Lino se numără actorul italian Lino Ventura (1919–1987), fotbalistul portughez Lino (Lino José Ribeiro) și preotul brazilian Lino Fernandes, printre alții. Numele apare și în contexte artistice, cum ar fi în operele scriitorului italian Lino Novara. Context cultural În timpurile moderne, numele Lino rămâne mai frecvent în Italia și în țările de limbă spaniolă. Este adesea ales de părinții care apreciază sunetul său concis și melodic, precum și conexiunile sale cu antichitatea clasică și tradiția creștină. Comparați cu alte variante lingvistice, cum ar fi Linos (mitologia greacă) și Linas (lituaniană). Semnificație: in (derivat din grecescul Linos) Origine: forma italiană, spaniolă, portugheză, galiciană a lui Linus Tip: Prenume, uneori folosit ca complement de sufix sau independent Regiuni de utilizare: Italia, Spania, Portugalia, America Latină