Linda este un prenume feminin cu origini multiple și popularitate larg răspândită. Inițial o formă medievală scurtă a numelor germanice care conțineau elementul lind însemnând „moale, flexibil, tandru” (din proto-germanicul *linþaz), a fost dezvoltat din nume compuse mai vechi precum Dietlinde și Sieglinde. Scriitorul Jean Paul a ajutat la popularizarea numelui prin romanul său *Titan* (1800–1803), în care apare un personaj principal pe nume Linda. În țările de limbă germană, numele a devenit comun după utilizarea sa literară.Numele coincide, de asemenea, cu cuvântul spaniol și portughez *linda*, însemnând „frumoasă”, care a contribuit ulterior la atractivitatea sa în regiunile de limbă romanică. Linda este folosit în multe limbi, inclusiv cehă, daneză, neerlandeză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, maghiară, islandeză, italiană, letonă, norvegiană, slovacă și suedeză, apărând atât ca prenume, cât și ca nume de familie.În lumea vorbitoare de engleză, Linda a cunoscut o creștere dramatică în popularitate începând cu anii 1930, atingând apogeul la sfârșitul anilor 1940. A fost cel mai popular nume pentru fetele nou-născute în Statele Unite din 1947 până în 1952, o domnie care reflecta tendințele de numire postbelice. Popularitatea sa a scăzut brusc după aceea, dar rămâne un nume clasic al mijlocului de secol. Variantele includ Lynda (de asemenea engleză), Linde (neerlandeză) și Linza (germanică). Diminutive precum Lindu, Lindy, Linnie, Lyndi și Linn au fost, de asemenea, folosite.Purtători istorici notabili includ Linda McCartney, fotografiță și muziciană americană, și Linda Ronstadt, o celebră cântăreață. Versatilitatea numelui în diferite culturi și semnificația sa atractivă i-au asigurat recunoașterea durabilă.Semnificație: „Moale, tandru” (germanic); de asemenea „frumoasă” (spaniolă/portugheză)Origine: Formă diminutivală germanicăTip: Prenume, femininRegiuni de utilizare: Larg—comun în Europa, Americi și țări vorbitoare de engleză