Lídia este forma portugheză, catalană și maghiară a numelui Lydia.EtimologieNumele derivă în cele din urmă din numele grecesc Lydia, care înseamnă „din Lidia” — o regiune antică din Asia Mică de vest (în zilele noastre, Turcia). Regiunea însăși a fost numită după legendarul rege Lydos, a cărui semnificație etimologică rămâne necunoscută. În Noul Testament, Lydia este menționată ca o femeie onorată cu numele regiunii sale; era o negustoreasă de postav violet din Tiatira care s-a convertit la creștinism urmând învățăturile Sfântului Paul (Faptele Apostolilor 16:14-15).Context istoric și culturalNumele s-a răspândit în toată Europa după Reforma Protestantă, care a dus la utilizarea mai frecventă a numelor biblice. În formele sale ortografice distincte — Lídia poartă un semn diacritic care marchează vocale deschise — a intrat în uzul portughez și catalan ca un împrumut direct din latinescul Lȳdia, la rândul său preluat din greaca veche Ludía. Maghiara a cimentat grafia Lídia, făcându-l un prenume feminin comun. Forma scurtă înrudită Lilla funcționează ca un diminutiv al lui Lídia în maghiară.UtilizarePăstrând legături cu originile sale antice și conexiunea geografică cu istoricul regat al Lidiei — care a înflorit sub diverși conducători, inclusiv dinastia Mermnad — numele aparține astăzi femeilor din diverse culturi; varianta sa Lidiane este specifică portughezei braziliene.