Leyla este un prenume feminin, o variantă a numelui Leila, și forma uzuală turcească, azeră, turkmenă și kurdă. Provine din rădăcina arabă layl, însemnând „noapte”. Numele este popular în Orientul Mijlociu, Asia Centrală și tot mai mult în țările occidentale. Etimologia numelui Leyla trimite la cuvântul arab vechi layl (لَيْل) pentru „noapte”, adesea interpretat ca „fiica nopții” atunci când este dat fetelor născute după apus. Această calitate poetică este centrală farmecului său durabil. Origini lingvistice și variante Numele face parte dintr-o rețea bogată de variante răspândite în diferite limbi și alfabete. Forma de bază, Layla, este transcrierea arabă și fundația legendei Layla și Majnun. De-a lungul secolelor, s-a adaptat în multiple culturi: Leila este comună în contexte persane, georgiene și englezești; Laila este folosită în Urdu, Suedeză și Estonă; Leyli este varianta persană; în Bosnia și Balcani, Lejla este frecventă. Forma franceză și magrebiană este Laïla. Semnificația istorică și literară Numele 'Leyla' este poate cel mai faimos prin romantismul Layla și Majnun, o narațiune popularizată pentru prima dată de poetul persan Nizami Ganjavi din secolul al XII-lea. Povestea spune tragica eventual reală sau legendară a poetului beduin Qays ibn Al-Mulawwah din secolul al VII-lea și a iubitei sale Layla al-Amiriyya; Qays a înnebunit în cele din urmă de dragoste (primind epitetul 'Majnun', nebunul). Poemul este considerat o capodoperă a simbolismului sufi, ilustrând dragostea divină prin pasiunea pământească. Adoptarea în turcă și alte limbi Deși influențele persane și arabe au răspândit inițial numele în lumea musulmană, acesta a devenit deosebit de standardizat prin uzul turcesc otoman și convențiile pan-turcice de numire din secolul al XX-lea. În Turcia, 'Leyla' rămâne unul dintre cele mai comune prenume feminine, alături de varianta sa alternativă Leyla. În Evul Mediu, forme variante s-au răspândit în comunitățile ebraice (לילה, Leila), armene și kurde. Popularitatea occidentală Numele a intrat în literatura engleză prin poemele lui Lord Byron 'The Giaour' (1813) și 'Don Juan' (1819), care prezintă personaje numite Leila. În secolul al XX-lea, cântecul de dragoste 'Layla' din anii 1970 de către Derek and the Dominos a adus o nouă notorietate internațională. Grafia 'Leyla' a devenit tot mai comună în Marea Britanie și SUA din anii 1990 încoace, alături de alte alegeri din Orientul Mijlociu. Receptarea critică / context contemporan În ciuda dispersiei geografice vaste, percepția generală asupra numelui Leyla rămâne constantă: feminin, misterios, veșnic valabil. În Irlanda modernă, Suedia, Islanda și lumea anglofonă, 'Leila' s-a clasat printre primele 200 de nume feminine în ultimele două decenii; 'Leyla' ocupă spațiul său variant. Semnificație: „noapte”, „întuneric”. Origine: arabă, prin rădăcina layl (noapte). Tip: prenume feminin. Regiuni de utilizare: Turcia, Azerbaijan, zone kurde, Turkmenistan, Iran; de asemenea, în diaspora musulmană (de exemplu, Bosnia, India) și culturi occidentale care adoptă grafia 'Leila' / 'Leyla'. În plus, legendele sfinților nu atribuie nicio purtătoare creștină specifică: numele este atestat în întregime prin tradiția poetică arabă preislamică.