Ladislaus este o formă latinizată medievală a numelui Vladislav, de origine slavă. Derivează din numele slav vechi *Voldislavŭ, compus din elementele volděti care înseamnă „a domni” și slava care înseamnă „glorie”. Numele transmite astfel sensul de „domnie cu glorie” sau „domnie glorioasă”. Context istoric Ladislaus a apărut ca o transcriere latinizată folosită în documentele medievale, în special în regiunile unde latina era limba administrativă. A fost purtat de numeroși regi, principi și duci din Europa Centrală, de Est și de Sud, inclusiv de conducători ai Ungariei, Poloniei, Boemiei, Croației, Serbiei și Valahiei. Numele a câștigat proeminență prin câteva figuri notabile: Ladislaus I al Ungariei (c. 1040–1095), sfânt și rege venerat pentru pietatea și campaniile sale militare. Ladislaus II al Poloniei (c. 1105–1159), mare duce care s-a străduit să-și mențină autoritatea. Ladislaus III al Ungariei (c. 1201–1205), rege cu o domnie scurtă într-o perioadă de lupte dinastice. Ladislaus IV al Ungariei (1262–1290), cunoscut drept Ladislaus Cumanul pentru dependența sa de triburile cumane. Ladislaus Jagiello (1362–1434), Mare Duce al Lituaniei și Rege al Poloniei, fondator al dinastiei Jagiellonilor. În plus, mulți nobili și prelați unguri au purtat acest nume, precum Ladislaus Kán, un conducător militar din secolul al XIII-lea, și Ladislaus Aba, un cleric activ în jurul anilor 1280–1299. De remarcat, Wenceslaus al III-lea al Boemiei a luat numele Ladislaus când a fost încoronat rege al Ungariei în 1301. Semnificație culturală Numele Ladislaus are multe variante în diferite limbi, reflectând utilizarea sa largă. Pe lângă rădăcina Vladislav, forme înrudite includ Ladislas (franceză), Ladislav (slovenă, croată, cehă), László (maghiară), Uladzislau (bielorusă) și diminutivul Vlado (slovenă). Forma maghiară László în special a fost un nume regal comun și durabil, avându-l pe Sfântul László (Ladislaus I) ca patron național. Informații esențiale Sens: „Domnie cu glorie”, din elementele slave volděti (a domni) și slava (glorie) Origine: Formă latinizată medievală a lui Vladislav (slavă) Tip: Prenume (masculin) Regiuni de utilizare: Ungaria, Polonia, Republica Cehă, Croația, Serbia și istoric în regatele creștine latine Nume înrudite: László (maghiară), Ladislav (cehă/slovacă), Ladislas (franceză), Vladislav (rusă etc.)