Iuturna este forma latină (întâlnită în texte istorice și mitologice) a Juturnei, apărând în principal ca o variantă ortografică. Juturna a fost zeița romană a fântânilor, puțurilor și izvoarelor — o nimfă Naiadă asociată cu apa dulce. Conform mitologiei romane, Jupiter a transformat-o într-o nimfă acvatică, oferindu-i o fântână sacră în Lavinium și alta în Forumul Roman, cunoscută sub numele de Lacus Juturnae. Sanctuarul său original se credea a fi pe legendarul râu Numicius. Etimologie și variante Numele latin Iuturna (adesea anglicizat ca Juturna) are un sens necunoscut. Este considerată o variantă a lui Diuturna, ambele apărând în surse mitologice romane. În epopeile lui Vergiliu, ea este sora conducătorului rutulian Turnus.Ca nume propriu în vremurile moderne, Iuturna este rar, dar apare în uzul vorbitorilor de engleză, în special printre pasionații de studii clasice. Semnificație culturală Iuturna era venerată în mai multe situri latine, inclusiv Lavinium și un lac-bazin din Forumul Roman. Puterile sale nu se limitau la o singură locație, reflectând o importanță mai largă în regiunea Latium. Ea era, de asemenea, identificată ca mama zeului Fons de către zeitatea bifrons Janus, legând-o astfel de izvoarele de apă dulce și fântâni potabile. Purtători notabili și utilizare Deși Juturna sau Iuturna este numele unei zeități minore în mitologia romană, utilizarea modernă este extrem de limitată. Numele reapare ocazional printre familii cu pregătire clasică. Sens: Necunoscut; de origine latină Tip: Nume feminin derivat de la o zeiță romană a izvoarelor Utilizare: Texte istorice romane, utilizare contemporană foarte rară