Isotta este forma italiană a numelui Iseult, un nume de origine incertă din legenda arthuriană. Deși rădăcinile lui Iseult sunt dezbătute — unii specialiști sugerând o derivare germanică de la elemente care înseamnă „gheață” și „luptă” — este cel mai faimos datorită romanței medievale Tristan și Iseult. În poemele franceze din secolul al XII-lea, Iseult (cunoscută și ca Isolde) este o prințesă irlandeză care devine trista iubită a lui Tristan. Povestea sa, parte a ciclului arthurian, implică o poțiune de dragoste care îi leagă destinul de al lui Tristan, ducând la moartea ambilor. Numele Iseult era relativ comun în Anglia medievală, dar până în secolul al XIX-lea devenise rar, până când opera lui Wagner Tristan und Isolde (1865) a reînviat interesul. Vorbitorii de italiană au adoptat acest nume ca Isotta, păstrând farmecul legendar al predecesorilor săi romanici. Deși nu se numără printre cele mai comune nume italiene astăzi, Isotta se bucură de o utilizare moderată, deseori onorând asocierile sale eroice și romantice. Caracteristici Isotta poate fi și un nume de familie metronimic sau patronimic derivat din prenume, o practică nu neobișnuită în tradițiile italiene de numire, unde numele personale ale strămoșilor devin nume de familie. Purtători notabili includ autoarea italiană Isotta Nogarola (secolul al XV-lea), umanistă și cărturărească renascentistă, una dintre puținele femei ale vremii sale care au participat critic la dezbateri teologice și filozofice. Dialogurile sale latine au apărat capacitățile intelectuale ale femeilor. Variante Forme înrudite se regăsesc în culturile romanice și germanice: pe lângă Iseult, întâlnim Isolda în poemele arthuriene, germanicul/italianul/germanicul Isolde (moștenit faimos de Wagner) și variante mai arhaice din franceza veche și engleza medie, înregistrate în manuscrise medievale. Semnificație: incertă; posibil „luptă de gheață” (germanic) sau, dintr-o rădăcină celtică, „doamnă frumoasă”. Origine: Din legenda Tristan și Isolde, prima oară consemnată în franceza secolului al XII-lea și ulterior adaptată de Wagner. Tip: Prenume, folosit și ca nume de familie. Regiuni de utilizare: În principal Italia (ca nume clasic cu utilizare moderată).