Ismaele este forma italiană a numelui Ismael, un nume de origine ebraică însemnând „Dumnezeu va auzi”, derivat din rădăcinile shama („a auzi”) și el („Dumnezeu”). יִשְׁמָעֵאל (Yishmaʿel) apare în Vechiul Testament ca numele fiului lui Avraam cu Hagar; conform Genezei 16:11, un înger a anunțat nașterea sa, spunând: „Domnul a auzit necazul tău.” Ismael este considerat strămoșul popoarelor arabe, în timp ce fratele său vitreg Isaac este patriarhul israeliților. Pe lângă patriarhul biblic, numele apare în 2 Regi 25:25 pentru Ismael, fiul lui Netania, care l-a asasinat pe Ghedalia, guvernatorul Iudeii numit de babilonieni. Acest omonim a adus numelui și o asociere mai întunecată, în afara narațiunii principale. În cultura italiană, Ismaele a fost folosit încă din Evul Mediu, influențat de Biblie și, mai târziu, de figuri literare precum Moby-Dick (1851) al lui Herman Melville, al cărui narator se prezintă celebrul „Chemați-mă Ismael.” Purtători notabili în cultura italiană Deși mai puțin comun decât alte forme, Ismaele apare cel mai notabil ca personaj în opera lui Giuseppe Verdi din 1842, Nabucco (prescurtare de la Nabucodonosor, sau Nebucadnețar). În operă, Ismaele este nepotul regelui Ierusalimului și un interes amoros al Fenenei, fiica lui Nabucco. Rolul său aduce numele pe scenă, deoarece libretul lui Temistocle Solera s-a bazat pe cărțile biblice 2 Regi, Ieremia și Daniel. Verdi a considerat Nabucco opera care i-a lansat cu adevărat cariera, iar includerea lui Ismaele demonstrează influența perenă a numelui în operele artistice italiene. Comparativ cu cognatele sale, Ismaele este specific italian. Alte forme lingvistice includ arabă Ismaeel, persană Esmail, uigură Ismail, respectiv. Popularitatea interculturală a numelui provine din prezența sa atât în Vechiul Testament, cât și în Coran, unde Ismael (Ismail) este onorat ca profet și strămoș al lui Muhammad prin triburile arabe de nord. Semnificație culturală În Italia, Ismaele poartă o greutate relativ rară, dar clasică – adesea ales pentru străvechea sa apartenență biblică sau pentru sunetul său melodios italian (eez-mah-EH-leh). Apare mai ales în familii cu înclinații religioase sau literare puternice. Semnificație: „Dumnezeu va auzi” (din ebraicul Yishmaʿel). Origine: Ebraică, prin adaptare latină/italiană. Utilizare: În principal italian, cu cognate în Europa, Orientul Mijlociu și Asia Centrală. Povești: Fiul lui Avraam (Vechiul Testament) și narator din Moby-Dick.