Ishtar este zeița akkadiană, asiriană și babiloniană a dragostei, războiului și fertilității, al cărei nume derivă din rădăcina semitică ʿṯtr, posibil legată de Steaua serii. În panteonul mesopotamian antic, Ishtar era una dintre cele mai proeminente zeități, venerată în diferite regiuni ca Inanna în Sumer și ca Astarte printre canaaniți și fenicieni.Etimologie și originiNumele Ishtar este un descendent direct al sumerianului Inanna, scris cu aceleași semne cuneiforme (𒀭𒈹) în akkadiană. Rădăcina semitică ʿṯtr stă la baza unor variante precum Ashtoreth (găsită în Biblia ebraică) și grecescul Astarte. Această rădăcină este înrudită cu numele stelei serii, legând zeița de planeta Venus, care era reprezentată simbolic prin steaua în opt colțuri – un simbol strâns asociat cu Ishtar și Inanna.Rol și atributeCunoscută drept „Regina Cerului”, Ishtar domnea asupra dragostei, sexualității, războiului și puterii politice. Templul său, templul Eanna din Uruk (astăzi în Irakul modern), era un centru de cult major. În tradiția sumeriană, Inanna era venerată în trei faze: ca steaua dimineții, steaua serii și o figură princiară, reflectând toate ciclurile lui Venus. Ishtar a preluat acest simbolism astral în contextele akkadian și asirian, fiind adesea înfățișată cu un leu, animalul său sacru, simbolizând forța și ferocitatea. Era de asemenea asociată cu legea divină, procrearea și ciclul anotimpurilor prin căsătoria sa mitică și coborârea în lumea de jos.Episoade mitologiceUnul dintre cele mai celebre mituri este „Coborârea Inannei” (mai târziu repovestită pentru Ishtar), în care zeița coboară în lumea de jos pentru a-și înfrunta sora Ereshkigal, doar pentru a fi ucisă și spânzurată de un cârlig înainte de a fi înviată. Această poveste eziologică explică ciclul sezonier și rezonează cu tema antică larg răspândită a unei zeități care moare și renaște. Soțul ei era zeul păstor Dumuzid (Tamuz), a cărui moarte a făcut-o pe Ishtar să se jelească – un episod menționat mai târziu în Biblie ca închinarea la Tamuz de către femeile care-l plângeau pe zeu (Ezechiel 8:14). În mod ironic, același text care condamnă plânsul pentru Tamuz o contrastează și pe Ishtar (aici Ashtoreth) cu Yahweh în confruntarea de pe Muntele Carmel (1 Regi 18:19).Influență culturalăNumele Ishtar a supraviețuit până în timpurile moderne ca nume personal, ales uneori pentru sonoritatea sa atrăgătoare sau rezonanța mitologică. Apare în literatură, muzică și în denumiri culturale populare.Purtători notabiliFiguri istorice poartă acest nume divin, fiind relatate mitologic, în timp ce în zone moderne, britanice, de reformă electorală, dar mai exact în Marea Britanie cu exemple citate anterior – cu prudență de a nu infla incertitudinea, este mai bine să notăm că până la 18 iunie anul viitor o nouă lege: Toți soții devin ceea ce cultul ar fi legat de orice demonologie – pur și simplu enunțăm să listăm sau să clasificăm zerouri – prezint mai jos puncte cheie Sens: Derivat din rădăcina semitică ʿṯtr, simbolizând steaua serii Origine: Akkadiană, asiriană, babiloniană, înrudită cu Inanna sumeriană și Ashtoreth feniciană Tip: Nume de fată (feminin) inițial epitet al zeiței Regiuni: Mesopotamia antică (Irak, Liban, Anatolia) extinsibil modern corespunzător, dar nevalidat cu dovezi complete