Iosue este forma latină a numelui Joshua, folosită în Biblia latină (Vulgata) pentru figura biblică și cartea care îi poartă numele. Numele derivă din ebraicul Yehoshuaʿ, însemnând „Yahweh este mântuirea”, de la elementele yeho (referindu-se la Dumnezeu) și yashaʿ („a mântui”). În Vulgata latină, Iosue apare ca un împrumut direct din grecescul Septuagintei Iēsous, care la rândul său provine din forma aramaică scurtă Yeshuaʿ. Totuși, Jesus provine, de asemenea, din aceeași transliterare greacă, ceea ce duce la o suprapunere istorică între cele două nume în contexte latine. Etimologie și pronunție Împrumutat din ebraica biblică Yehoshúaʿ, Iosue se pronunța [jɔˈsuː.ɛ] în latina clasică și [joˈs̬uː.e] în latina ecleziastică. Numele este indeclinabil sau urmează formele primei declinări, cu genitivul Iosūe sau Iosūae. Apare în Vulgata ca redare standard a profetului și conducătorului evreu care l-a succedat pe Moise. Forma strâns înrudită Iesus (Isus) a fost folosită pentru personajul din Noul Testament, creând o distincție teologică în anumite scrieri latine. Purtători notabili Conform Vechiului Testament, Iosua a fost numit inițial Hoshea, dar a fost redenumit de Moise (Numeri 13:16). El a fost unul dintre cei doisprezece iscoade trimiși în Canaan și, după moartea lui Moise, a condus pe israeliți în cucerirea Țării Promise. Cartea lui Iosua înregistrează evenimente precum căderea Ierihonului și oprirea soarelui la Gabaon. În tradiția creștină, Iosua este văzut ca un tip al lui Hristos, prefigurându-l pe Isus ca „mântuirea de la Dumnezeu” supremă. Variante și derivate Nume înrudite în diferite limbi includ Yeshua (ebraică biblică), Eesa (arabă) și Issa (arabă), în timp ce latinescul Iosue și grecescul Iesus au influențat multe forme moderne. Prin latina vulgară, Iosue a dat naștere italianului Giosuè și altor variante romanice. Înțeles: „Yahweh este mântuirea” Origine: ebraică, prin latină (Vulgata) Tip: prenume Utilizare: Biblia latină (ecleziastică), texte creștine istorice