Ingulf este un prenume masculin de origine germanică, fiind un congnat al numelui nordic vechi Ingólfr. Este compus din două elemente: numele zeului germanic Ing (din *Ingwaz, posibil însemnând „strămoș”) și ulfr care înseamnă „lup”. Astfel, Ingulf înseamnă literal „lupul lui Ing”. Ing era un zeu obscur al fertilității asociat cu tribul Ingaevones și ar fi putut fi o formă timpurie a zeului nordic Freyr. Etimologie Numele Ingulf face parte dintr-o familie mai largă de nume germanice care conțin zeul Ing, cum ar fi Ingolf și Ingólfr. Structura sa este similară multor nume compuse germanice care combină numele unei zeități cu un motiv animalier, reflectând un simbolism războinic sau religios. Personalitate istorică Cel mai notabil purtător istoric este Ingulf (latină: Ingulphus; mort 16 noiembrie 1109), un abate benedictin de la Crowland din Anglia. Născut englez, a servit ca secretar al lui William, Duce de Normandia (mai târziu William Cuceritorul) și a călătorit în Anglia în misiuni diplomatice în 1051. După un pelerinaj la Ierusalim, Ingulf a intrat la abația Fontenelle din Normandia, devenind mai târziu prior și apoi abate în 1080. La insistențele lui William, a fost numit abate de Crowland în 1087 (sau posibil 1086), unde s-a confruntat cu provocări precum guta și reconstrucția după un incendiu devastator. A obținut un braț al Sfântului Wulfram și, în 1092, a primit trupul contelui Waltheof. Forme înrudite Forma germană este Ingolf (masculin), care derivă din aceeași sursă nordică veche. Numele rădăcină Ing apare și în alte compuse precum Ingeborg și Ingvar. Semnificație: „lupul lui Ing” Origine: germanică Tip: prenume Utilizare: regiuni germanice, Anglia istorică