Ingimárr este un nume masculin germanic vechi, predecesorul direct al numelui scandinav Ingemar. Este compus din două elemente: primul, Ing-, se referă la zeul germanic Ing, o divinitate a fertilității asociată uneori cu mai vechiul *Ingwaz, considerat strămoș al tribului Ingaevones. Al doilea element provine din mærr, însemnând „faimos” sau „renumit”. Astfel, Ingimárr poate fi interpretat ca „faimos prin Ing” sau „cel renumit al lui Ing”.EtimologieNumele aparține tradiției onomastice germanice comune de a combina un element teoforic (numele unui zeu) cu un descriptor de faimă sau putere. Ing este o figură importantă în mitologia nordică, adesea identificată cu zeul Freyr (al cărui nume înseamnă „domn”), iar elementul onomastic se regăsește în multe nume din engleza veche și nordica veche, precum Inge și Ingmar. Rădăcina *fraujô (însemnând „domn”) este legată de elementul onomastic fraujô, care apare în numele zeiței nordice Freya și al zeului Freyr. Potrivit unor cercetători, Ing ar fi putut fi un nume mai vechi pentru Freyr, făcând astfel ca Ingimárr să fie echivalent semantic cu „faima lui Freyr”.Context istoric și culturalNumele germanice vechi precum Ingimárr erau comune în rândul scandinavilor din epoca vikingilor și s-au răspândit prin așezările nordice din Insulele Britanice, Islanda și alte regiuni. Mai târziu, numele a evoluat în forme medievale scandinave, precum Ingimundr, și a influențat în cele din urmă nume suedeze moderne, cum ar fi Ingemar (purtat în special de schiorul olimpic Ingemar Stenmark, n. 1956) și Ingmar (ca în cazul cineastului Ingmar Bergman). Forma diminutivală Ingi era, de asemenea, frecvent utilizată. În Islanda, numele Ingi amintește de aceeași rădăcină.Semnificație: „Faimos prin zeul Ing”Origine: Nordica veche, de la zeul Ing (Ingwaz) și mærr (faimos)Tip: Nume masculinAlte forme: Ingemar, Ingmar, Ingi, Inge