Idun este forma scandinavă modernă a lui Iðunn, zeița norvegiană a primăverii și a nemuririi. În mitologia nordică, Iðunn este cunoscută ca păstrătoarea merelor de aur care conferă zeilor tinerețe veșnică. Numele ei provine probabil de la prefixul ið- care înseamnă „din nou, repetat” și unna „a iubi”, simbolizând astfel o „reînnoire a iubirii” sau „iubire veșnică”. Rol mitologic Conform Eddei în proză a lui Snorri Sturluson, Iðunn este căsătorită cu zeul scaldic Bragi. Ea menține tinerețea zeilor păzind un cufăr cu mere de aur; pe măsură ce zeii îmbătrânesc, ei mușcă din mere pentru a-și recăpăta vitalitatea. Un mit cheie îl implică pe zeul Loki, care a fost capturat de uriașul Þjazi și forțat să o ademenească pe Iðunn din Asgard cu promisiunea unor mere mai minunate. Sub forma unui vultur, Þjazi a răpit-o pe Iðunn în casa lui de la munte. Fără merele ei, zeii au îmbătrânit și s-au ofilit repede. La plângerile lor amare, Loki – sub amenințarea torturii – a promis să o recupereze pe Iðunn. Împrumutând mantia de șoim a Freyei, Loki a zburat la casa lui Þjazi, a transformat-o pe Iðunn într-o nucă și a zburat înapoi la Asgard. Când uriașul-vultur a pornit în urmărire, zeii au aprins un foc de tabără pe zidurile Asgardului care i-a pârlit aripile, forțându-l să se prăbușească mortal în interior. Mitul este consemnat în Edda în proză și este menționat în Edda poetică. Semnificație culturală Iðunn întruchipează conceptul de reînnoire și conservare; rolul ei este vital pentru bunăstarea comunității divine. Spre deosebire de paralelele grecești sau romane, ea nu este o zeiță a recoltei, ci a tinereții veșnice prin fructe magice. Mărul însuși a devenit un simbol al vieții veșnice în poezia nordică veche. Astăzi, numele Idun apare ca nume feminin în Norvegia, Suedia și printre comunitățile influențate de cultura nordică. Variantele includ Idunn în norvegiană și Iðunn în nordica veche, precum și formele anglicizate Idonea și Idony în uz istoric englezesc. Mitul lui Iðunn și Þjazi a fost reprezentat în poemul scaldic din secolul al XVII-lea Háttatal și este frecvent menționat în literatura neopăgână modernă. Semnificație: „Iubire reînnoită” (probabil de la ið „din nou” + unna „a iubi”) Origine: Nume al unei zeițe nordice vechi. Tip: Nume feminin scandinav modern. Regiuni de utilizare: Norvegia, Suedia, alte țări nordice. Forme variante: Idunn (norvegiană), Idonea/Idony (engleză), Iðunn (nordica veche).