Etimologie și istorieIdonea este un nume feminin englezesc medieval, cel mai probabil o formă latinizată a numelui nordic vechi Iðunn, numele zeiței nordice a primăverii și a nemuririi. Ortografia pare să fi fost influențată de latinescul idonea care înseamnă „potrivit”, oferind numelui o asociere secundară, semantică, cu adecvarea sau corectitudinea. Acest amestec etimologic de mitologie germanică și vocabular latin reflectă cultura multilingvă a Angliei medievale, unde influențele nordice și romanice coexistau.Numele a apărut pentru prima dată în Anglia în secolul al XII-lea și s-a bucurat de o utilizare pe scară largă de-a lungul perioadei medievale, în special în rândul aristocraților. Până în secolul al XVI-lea, devenise mai puțin comun, deși a supraviețuit în unele zone rurale și în înregistrările coloniale americane. Popularitatea sa a scăzut și mai mult după Reformă, pe măsură ce multe nume de sfinți medievali și nume germanice mai vechi au căzut în desuetudine.Context cultural și purtătoriIdonea împărtășește o rădăcină mitologică cu suedezul Idun și norvegianul Idunn, toate derivate din Iðunn. Varianta Idony se întâlnește și ea, mai ales în surse scoțiene și nord-engleze. În mitologia nordică, Iðunn este zeița primăverii și a nemuririi, păstrătoarea merelor care păstrează tinerețea zeilor. Această mitologie a oferit un fundal simbolic bogat pentru adoptarea medievală a numelui.Purtători istorici notabili includ pe Idonea de Herwynton (începutul secolului al XIII-lea), moștenitoarea domeniului Herwynton din Northumberland, și pe Idonea de Ford (secolul al XIV-lea), o proprietară de pământ din Kent. Numele apare și în evidențele mai multor mănăstiri englezești medievale. Deși nu a fost niciodată la fel de comun ca contemporane precum Alice sau Joan, Idonea a supraviețuit în cazuri izolate în Anglia ca o alegere distinctivă, cu un caracter clasic.Informații esențialeSemnificație: „Potrivit” (influență latină); în ultimă instanță, se poate trasa la elemente nordice vechi care înseamnă „din nou, repetat” și „a iubi”, prin IðunnOrigine: Nume englezesc medieval, probabil o adaptare latinizată a nordicului IðunnTip: Nume femininRegiuni de utilizare: Folosit în principal în Anglia medievală