Idida este o formă latină a numelui Jedidah, folosită în traducerea latină a Vechiului Testament (Vulgata). Numele apare în 2 Regi 22:1, unde identifică mama regelui Iosia al Iudeei. Idida derivă din numele ebraic Jedidah (yaḏiḏ), care înseamnă „iubit” sau „prieten”. În relatarea biblică, Jedidah (Idida în latină) este soția regelui Amon al Iudeei și mama lui Iosia. Conform Bibliei ebraice, Iosia a devenit rege după asasinarea tatălui său Amon și a inițiat reforme religioase majore, centralizând cultul în Ierusalim. El era cunoscut pentru evlavia sa și pentru redescoperirea Cărții Legii în Templu (probabil o versiune timpurie a Deuteronomului). Forma latină Idida apare în Vulgata lui Ieronim (sfârșitul secolului al IV-lea – începutul secolului al V-lea d.Hr.), care a standardizat textul latin folosit de Biserica Apuseană timp de secole. Ca atare, Idida este un nume ferm al tradiției creștine timpurii, adaptat din surse evreiești în fonologia latină clasică. Nu are o utilizare comună astăzi și se găsește rar în afara contextelor liturgice sau istorice. Numele nu este direct legat de nume contemporane, deși rădăcina sa yadid este sursa numelui modern israelian Yedid (însemnând „prieten”). Variante ale aceluiași nume original includ Iedida (greacă biblică) și Yedida (ebraică biblică). În termeni antroponimici, Idida este o romanizare a unui nume ebraic prin intermediul greciei. Septuaginta greacă a transcris ebraicul ca Iedida, care a fost apoi adaptat în latină ca Idida. Aceasta reflectă preferința clasică pentru vocale reduse și sufixe latine. Mai ales ca strămoșă a lui Iosia, Idida este documentată în contextul unor comentarii religioase vagi. Conform 2 Regi 22:1 (Vulgata): „Octo annorum erat Iosias cum regnare coepisset et triginta uno anno regnavit in Ierusalem … nomen matris eius Idida filia Adaia de Bascat”. Aceasta se traduce literal: „Iosia avea opt ani când a început să domnească și a domnit treizeci și unu de ani … numele mamei sale era Idida, fiica lui Adaia din Bascat”. Nu se consemnează nimic altceva concret despre Idida. De fapt, mama sa: nicio acțiune nu apare în afară. Etimologie Având în vedere că Idida este direct tradusă din ebraica biblică: Rădăcina originală yadad (s-ar putea baza pe interpretări moderne ale verbului echivalent) plus vocalizarea sufixului ebraic i este cunoscută din mai mulți termeni și referințe de structură familială care produc numele aparent în astfel de utilizare. Doar prin această singură atestare, rădăcina simplă reiese. Posibil legată, literalmente multe națiuni menționează doar nicio înregistrare personală separată. S-ar putea, dar de la figurile minore obișnuite, aceste mici impacturi abia depășesc semantic pentru a lega un ton pozitiv de prieten întotdeauna plăcut. Deoarece porțiunea textului este mai puțin probabil subiect al unor evenimente rare — fiecare traducere clară se înclină în esență.