Huld este un nume feminin din nordica veche, servind ca variantă a lui Hulda 1. Numele de bază derivă din nordica veche hulda, însemnând „ascundere, secret”, și se leagă și de suedezul arhaic huld, însemnând „grațios, dulce, iubit”. În mitologia nordică, Huld apare ca o prezicătoare (völva) sau practicantă de seiðr (vrăjitorie). Este menționată în Ynglinga saga, Sturlunga saga și într-o poveste islandeză medievală târzie. Numele ei o leagă de hulder din folclorul scandinav și de figura germană Holda. Atestări mitologice În Ynglinga saga, scrisă de Snorri Sturluson, Huld a fost angajată de regina Drífa să-l ucidă pe regele Vanlade al Suediei prin vrăjitorie—ea l-a „călărit” până la moarte, o metodă de atac magic. Snorri citează versuri din poemul secolului al IX-lea Ynglingatal care relatează acest eveniment. Mai târziu, nepoții lui Vanlade au angajat-o și pe Huld să-l asasineze pe fiul său Visbur. În secolul al XIII-lea, căpetenia și istoricul islandez Sturla Þórðarson l-a divertis pe regele Magnús lagabœtir cu o poveste despre Huld, pe care a spus-o cu mare succes. În povestea islandeză medievală târzie, Huld devine amanta lui Odin și mama semizeitelor Þorgerðr și Irpa. Aceasta reflectă rolul ei durabil în legenda nordică ca figură feminină puternică și enigmatică, împletită cu magia și destinul. Numele Huld, prin asocierile sale mitologice, evocă secretul, vrăjitoria și forțele ascunse ale naturii.