Hildebrand este un prenume masculin de origine germană și germanică. Derivează din elementele germane vechi hilt 'luptă' și brant 'foc, torță, sabie', având semnificația „sabie de luptă”. Numele este cel mai faimos purtat de un erou legendar din tradiția germanică. Etimologie Numele Hildebrand este forma germană modernă a termenului germanic vechi Hiltibrant și nordic vechi Hildibrandr. Primul element, hild (sau hilt), este o rădăcină germanică comună pentru 'luptă', în timp ce brand se referă la o 'sabie' sau 'lamă'. Această combinație, „sabie de luptă”, se potrivește caracterului eroic asociat numelui. Compusul reflectă tradiția poetică germanică de a crea și combina elemente semnificative distincte pentru a forma nume atât sugestive, cât și funcționale. Cuvântul brand purta probabil conotația unei săbii sclipitoare, asemănătoare strălucirii focului sau a unei torțe, prin tradiția germanică vestică. În cele din urmă, numele își are rădăcinile în limba longobardă (limba germanilor longobarzi timpurii), indicând longevitatea purtătorului său în cultura eroică medievală timpurie. Personaj istoric și legendar În legendele germane, Hildebrand este o figură centrală în ciclul despre Teodoric cel Mare (cunoscut în germană ca Dietrich von Bern), servind ca un confident și aliat loial. Această tradiție apare în mai multe lucrări din diferite tradiții epice europene și regionale de-a lungul secolelor. Numele personajului apare deja în Hildebrandslied ('Cântecul lui Hildebrand'), compus în germana veche de sus, reminiscent al tradiției legendei longobarde despre această figură antică. Scris la începutul secolului al IX-lea în Fulda ca parte a unei scrisori în saxona veche, textul denumește personajele: Hiltibrant eroul, luptând împotriva unui nepot rebel pe care nu îl recunoaște, numit Hadubrant. Această dramă demonstrează dezbinările tragice ale rudeniei și conflictului. În plus, personajul apare în Cântecul Nibelungilor din germana medievală, unde Hildebrand atinge un punct culminant teribil când o omoară pe regina Crimhilda – după acea revelație epică – după ce ea aprobă uciderea sa. Variante suplimentare ale tradițiilor includ Jüngeres Hildebrandslied de gust central-european, intersectând tradiții târzii. Povestea apare și în pasaje nordice, la fel ca un mit supraviețuitor al versiunii eroului său, apărând și în Äsmund în conflict în momente diferite, mort de mâna lui Asmundar. Nordicul arată într-adevăr o formă paralelă obișnuită intitulată 'căderea lui Brandr', stabilită frecvent în cruce-vestic în ceea ce privește uciderea – pentru 'Hildibrandr tuturor de la est la vest – existând în tradiția nordică. Aparițiile în povești păstrează ciclul multor aspecte interesante ale acestei culturi paralele scandinave, pe care el însuși le-a purtat întotdeauna, având apariții vestice numite! Numele legendar menționat ulterior este varianta lui Hildebrand, nu în final Hilde, legătură: acum Hildeger sau varianta familiei, evenimente din întreaga tradiție nordică menționate Hild, numit fiecare text bun în perioada medievală poate major. Deja, numele vestice ca parte la Gesta Hildiger în lucrări timpurii identificaseră o parte a contemporanului danez fiind pentru a arăta similar sau legătură în limbile engleză și germană actuale. Varianta istorică finală trăiește în contexte ulterioare, oferind conexiuni între limbi schimbate. Latin vechi, dar toate variantele legendare combinate oferă un domeniu mai profund, foarte comun, arătat ulterior înainte de varietatea nordică. Purtători notabili Lista poate include variante istorice și contemporane cu relevanță.