Herminius este un nume roman de posibilă origine etruscă, deși a fost legat și de zeul grec Hermes. În legenda romană, Herminius a fost un companion al eroului troian Enea, apărând în Eneida lui Vergiliu printre războinicii care au luptat în Italia.EtimologieDerivarea exactă a lui Herminius este incertă. Anticarii romani considerau adesea că Herminii erau o gens (clan) etruscă, deoarece mai mulți membri purtau praenomina (prenume) distinctiv etrusce. Alternativ, numele poate fi legat de numele zeului Hermes, care la rândul său este de origine pre-greacă, dar era legat popular de grecescul ἕρμα (herma) însemnând „călcâi, grămadă de pietre, piatră de hotar”. Ortografia lui Herminius diferă de alte derivate precum Hermeias sau Hermogenes, dar apartenența etruscă sau sabină rămâne teoria dominantă printre cercetători.Purtători IstoriciGens Herminia a fost o familie patriciană proeminentă în Roma republicană timpurie. Cei mai faimoși membri sunt Titus Herminius Aquilinus, consul în anul 506 î.Hr., și Lars Herminius Aquilinus, consul în anul 448 î.Hr. Familia dispare din înregistrările istorice după mijlocul secolului al V-lea î.Hr., deși un consul ulterior sub Imperiu este atestat în inscripții. Conform tradiției romane, Titus Herminius (cu ajutorul lui Horatius și Larcius) a apărat Podul Sublician împotriva forțelor etrusce ale lui Lars Porsena, o poveste imortalizată în istoria lui Livius. Numele Lars, purtat de un consul, este inconfundabil etrusc, susținând teoria că Herminii erau de origine etruscă.Semnificație CulturalăDeși rar, Herminius apare în poezia epică ca nume de erou, iar asocierea sa cu zeul Hermes îi conferă o aură mitică. Numele este considerat de unii ca rădăcina unor nume romane și italiene ulterioare, precum Herminia și Erminio.Înțeles: Posibil derivat din Hermes sau de origine etruscăOrigine: Romană (posibil etruscă)Tip: Praenomen sau cognomen istoric romanUtilizare: Limitată la Roma antică; utilizare modernă preponderent ca referință istorică