Herbert este un prenume masculin cu rădăcini germanice profunde, comun în zonele vorbitoare de engleză, germană, olandeză, franceză, cehă și suedeză. Originea sa provine din elementele germane vechi heri („armată”) și beraht („strălucitor”), având astfel sensul de „armată strălucitoare” sau „războinic celebru”.Istorie și etimologieNumele a fost purtat pentru prima dată de regi merovingieni franci, cel mai notabil sub forma Charibert (de exemplu, Charibert I, un rege franc din secolul al VI-lea). Normanzii au introdus numele Herbert în Anglia după Cucerirea Normandă, unde s-a contopit cu și a înlocuit cognatul englez vechi Herebeorht. După Evul Mediu, numele a scăzut în popularitate, dar s-a bucurat de o puternică revenire în secolul al XIX-lea, în special printre protestanții vorbitori de engleză.Forme medievale înrudite includ germanicul Heribert și Charibert. Variante moderne în diferite limbi includ Herberto (spaniolă), Heriberto (spaniolă), Heribert (germană) și germanicul vechi reconstituit Haribert și Harjaberhtaz.Nașteri notabile, sfinți și purtătoriHerbert a fost numele mai multor sfinți medievali. Sfântul Herbert de Derwentwater (decedat 687) a fost un pustnic anglo-saxon, preot și discipol al Sfântului Cuthbert. Un alt sfânt, Herbert (sau Heribert; cca. 970–1021), a fost Arhiepiscop de Köln și cunoscut pentru pietatea și patronajul său asupra artelor. În plus, conții francezi de Maine (Herbert I, d. 1036; Herbert II, d. 1062) și de Vermandois (Herbert I până la IV) au purtat numele în perioada medievală timpurie.Purtători moderni notabili includ filosoful englez Herbert Spencer, scriitorul de science-fiction Herbert George („H. G.”) Wells și președintele american Herbert Hoover. În cultura populară, personajul Herbert din serialul Family Guy și Herbert cel năzdrăvan din literatura pentru copii sunt cunoscuți.Variante, feminine și nume de familieDiminutive și forme afectuoase includ Bert, Bertie, Herb și Herbie. O formă feminină rară este Bertina. Din prenume derivă nume de familie precum Herberts, Herbertson, francezul Hébert și suedezul Herbertsson.Semnificație culturalăHerbert exemplifică tradiția germanică de a combina două elemente cu semnificație — în acest caz, forța marțială și strălucirea. Revenirea sa în epoca victoriană s-a aliniat cu un interes reînnoit pentru istoria medievală și anglo-saxonă. Numele rămâne într-o utilizare constantă, chiar dacă moderată, în întreaga Europă și Americi.Înțeles: „armată” + „strălucitor” → „războinic strălucitor”Origine: Germană veche, prin francă și normandăTip: Prenume (masculin)Regiuni de utilizare: Engleză, germană, olandeză, franceză, cehă, suedeză