Henricus este o formă latinizată a lui Heinrich, varianta germană a numelui Henry. Numele provine din elementele germanice heim care înseamnă „acasă” și rih care înseamnă „conducător”, având astfel semnificația „conducător al căminului”. În contextul practicilor onomastice olandeze, Henricus rămâne forma oficială înregistrată pe certificatele de naștere, deși varianta vernaculară Hendrik este folosită de obicei în viața de zi cu zi.Versiunea latinizată Henricus era comună în scrierile ecleziastice și academice medievale, servind adesea ca echivalent latin al lui Henry și al afixelor sale din întreaga Europă. Această formă reflectă influența limbii latine ca limbă administrativă și literară a vremii, în special în înregistrările referitoare la regalitatea și clerul european.Semnificație istoricăNumele Henricus a fost folosit în istoria colonială timpurie a Americii. „Citie of Henricus” (numit și Henricopolis) a fost o așezare înființată în 1611 de Sir Thomas Dale în Virginia, numită în onoarea lui Henry, Prințul de Wales (1594–1612), fiul cel mare al regelui James I. Această așezare era concepută ca o alternativă mai sigură la Jamestown, iar astăzi este interpretată prin Henricus Historical Park. Locația este asociată cu Dutch Gap Conservation Area, un nume derivat de la canalul săpat de Dale—care servise anterior în armatele olandeze—pentru a scurta meandrul râului James.Nume înruditeHenricus aparține unei mari familii de nume din multiple culturi. Forme variante includ germanicul Heimirich și Aimeric, olandezele Hendrick și Hendricus, precum și suedezul Henrik și cehul Jindřich. Diminutive comune includ Harry, iar formele feminine în olandeză includ Hendrika, Hendrikje, Hendrina și Hennie.Semnificație: Conducător al căminuluiOrigine: Formă latinizată a lui Heinrich și Henry, din germanicăRegiuni de utilizare: Olandeză (oficial), germanicăPurtător istoric: Sir Thomas Dale (fondatorul Henricus, Virginia)