Floriano este forma italiană a lui Florian, un nume cu origini romane antice. Numele derivă în cele din urmă de la cognomen roman Florus, care provine din latinescul flos însemnând „floare” (genitiv floris). Florus era el însuși un cognomen roman și a fost purtat de un sfânt din secolul al II-lea, martirizat împreună cu Laurus în Illyricum. Florian a evoluat din cognomenul Florianus, un derivat al lui Florus. Acest nume a câștigat proeminență prin Marcus Annius Florianus, un efemer împărat roman din secolul al III-lea. A fost purtat și de Sfântul Florian, un martir din secolul al III-lea care este patronul Poloniei și al Austriei Superioare. Cultul său a ajutat la răspândirea numelui în Europa, de unde a căpătat diverse forme în diferite limbi. Distribuția geografică ca nume de familie Deși este preponderent un prenume în Italia, Floriano apare și ca nume de familie în țările vorbitoare de portugheză și spaniolă, conform Recensământului Statelor Unite din 2010. În Statele Unite, ocupă locul 39.607 ca frecvență, cu 555 de purtători. Numele de familie este cel mai frecvent în rândul persoanelor hispanice/latine (56,04%) și al persoanelor albe (40,36%). Variante și nume conexe Floriano are un echivalent feminin, Floriana. În diferite limbi, cognatele includ Florianus (roman antic), Florijan (slovenă), Florián (spaniolă), Florian (română), Flórián (maghiară) și Florea (română). Semnificație: „floare” (latină flos) Origine: cognomen roman Florianus, derivat din Florus Tip: prenume (italian) și nume de familie Regiuni de utilizare: Italia (prenume); comunități vorbitoare de portugheză și spaniolă (nume de familie)