Filippŭ este forma slavonă veche a numelui Filip. Derivând din grecescul φίλος (philos) însemnând „prieten” sau „iubitor”, combinat cu ἵππος (hippos) însemnând „cal”, sensul deplin al lui Filippŭ este „prietenul cailor”. Acest nume a fost purtat de figuri istorice importante, cel mai notabil Filip al II-lea al Macedoniei, tatăl lui Alexandru cel Mare, și apare și în Noul Testament referindu-se atât la un apostol, cât și la un diacon. Datorită conexiunilor ecleziastice, numele a câștigat o utilizare largă în comunitățile ortodoxe răsăritene, iar slavona veche — limba liturgică a ortodoxiei slave — reflectă această adoptare. Ca și echivalentul său grec Philippos și forma latină Philippus, Filippŭ a fost transmis slavilor prin texte religioase. Versiunea slavă era folosită de obicei într-un context scripturistic, hagiografic sau monastic, nu ca nume uzual zilnic. Cognatele moderne în limbile slave de sud — inclusiv Filip — împart ascendența lexicală cu Filippŭ. Forma nordică Filippu folosită în corsicană nu are legătură cu slavonescul Filippŭ, reprezentând un împrumut paralel independent. În mod notabil, în tradiția slavă de numire, zilele de nume urmează adesea data lui Filip (în calendarele de stil vechi, de exemplu, 1 februarie), astfel că Filippŭ păstrează utilizarea onomastică comună tiparelor de numire filoelene în culturile slave creștinate. Istoric, dominația străină a lui „Filipp” a filtrat spre est; în timp ce metropolele latine erau adiacente ținuturilor slave în timpul Marii Schisme, slavona veche a susținut tiparele de numire bizantino-slave. Aceasta face ca Filippŭ să fie astăzi local rar (Filip este mai obișnuit în limbile derivate), dar rămâne proeminent paleografic. Doar câțiva purtători notabili sunt înregistrați pentru lema exactă „Filippŭ” în afara contextelor ecleziastice. În schimb, semnificația principală este filologică: în dicționarele de slavonă veche și în surse medievale bulgarofone, macedonene și sârbe (de exemplu, Codex Suprasliensis). Omoloage onomastice sunt nume de familie/toponime moderne precum „Fili̝pin” (Пол), unde fona /ð/ origine postulează identitate etimologică. Sens: prietenul cailor Origine: (greacă prin) slavonă veche Gen: Masculin Regiune: slavonă veche; slavii de est-medional (sudici)