Figaro este un nume fictiv creat de dramaturgul francez Pierre-Augustin Caron de Beaumarchais pentru personajul central din cele trei piese ale sale: Bărbierul din Sevilla (1775), Nunta lui Figaro (1784) și Mama vinovată (1792). Numele a devenit emblematic în literatura și opera occidentală, în mare parte datorită adaptării operatice a lui Wolfgang Amadeus Mozart a Nunții lui Figaro (1786) și Bărbierului din Sevilla (1816) de Gioachino Rossini.EtimologieBeaumarchais a derivat probabil numele din expresia franceză fils Caron, însemnând „fiul lui Caron” (propriul său nume de familie), care ar fi fost pronunțat similar cu figaro. Dramaturgul era adesea numit cu acest pseudonim. În franceza modernă, figaro a ajuns să însemne „bărbier”, făcând referire la profesia lui Figaro din piese.Semnificație culturalăDincolo de literatură, Figaro a intrat în engleză și franceză ca substantiv comun desemnând o persoană isteață sau dexteroasă, sau pur și simplu un bărbier. Numele apare în diverse adaptări, inclusiv opere, filme și seriale de televiziune. De asemenea, a dat naștere numelui de familie Figaro, deși rămâne rar ca prenume în afara contextelor fictive.Înțeles: Creat de Beaumarchais, posibil din fils Caron („fiul lui Caron”)Origine: Invenție literară, francezăTip: Nume de personaj fictivUtilizare: Literatură, operă, piese de teatru