Félicité este forma franceză a numelui Felicitas, un nume latin care înseamnă „noroc, avere” (din mitologie; zeița romană Felicitas personifica norocul). Derivează din latinescul felicitās, înrudit cu felix „fericit, norocos”. În creștinismul timpuriu, numele a fost purtat de o sfântă din secolul al III-lea, Felicitas, o sclavă martirizată împreună cu stăpâna sa Perpetua în Cartagina, consolidându-și astfel utilizarea printre creștini.Numele francez Félicité este folosit încă din Evul Mediu, dar a devenit deosebit de comun în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, influențat fiind de cultul Sfintei Felicitas și de tradiția numelor virtuții. În engleză, echivalentul este Felicity, adoptat și de puritani ca nume al virtuții; diminutivul Flick este folosit ocazional în limba engleză. Alte forme înrudite includ spaniola Felicitas, germana Felizitas, maghiara Felicitás (și forma prescurtată Zita 2). Sfânta Félicité de Cartagina, o tânără sclavă și martiră, rămâne principala sfântă asociată cu acest nume în Biserica Catolică (sărbătoare pe 7 martie). Actrița franceză Félicité de Buzebière (sec. al XIX-lea) și scriitorul Félicité de Lamennais sunt purtători notabili.Astăzi, Félicité este considerat clasic și rafinat în Franța, deși mai puțin comun în prezent; omologul său englez Felicity a cunoscut o renaștere modernă mai pronunțată. Numele simbolizează fericirea, norocul și simplitatea creștină.