Enrico este forma italiană a numelui Henry, derivat din numele germanic Heimirich, însemnând „conducător al casei” (din elementele heim „casă” și rih „conducător”). Numele a fost ulterior modificat în Heinrich sub influența altor nume germanice precum Haganrich.Etimologie și istorieEnrico este direct înrudit cu germanul Heinrich, care a fost popular printre familia regală continentală. Numele a fost purtat de șapte regi germani, începând cu Henric I Păsărarul în secolul al X-lea, și de patru regi francezi (ca Henri). Normanzii au introdus forma franceză în Anglia, unde a fost folosit de opt regi, inclusiv de infamul Henric al VIII-lea. Numele s-a răspândit în Europa sub diverse forme, precum Enric în catalană, Enrique în spaniolă și Henrik în limbile scandinave.Personalități notabileCel mai faimos purtător este Enrico Fermi (1901–1954), un fizician italian care a adus contribuții revoluționare în fizica nucleară, inclusiv în dezvoltarea bombei atomice. Alte personalități notabile includ Enrico Albertosi (n. 1939), portar de fotbal italian; Enrico Berlinguer (1923–1984), politician italian și lider al Partidului Comunist; și Enrico Caruso (1873–1921), legendarul tenor de operă. Personaje fictive includ Enrico Pucci, principalul antagonist din anime-ul/manga JoJo's Bizarre Adventure.Variante și forme înruditeVariantele italiene includ Arrigo, o formă toscană, și diminutivul Rico. Formele feminine sunt Enrica și Enrichetta. În alte limbi, cognații includ cehul Jindřich și diminutivele sale Hynek și Jindra, și bascul Endika.Înțeles: conducător al caseiOrigine: germanică, prin germanul HeinrichTip: PrenumeUtilizare: italiană