Eliou este forma greacă a numelui Elijah din Vechiul Testament. În timp ce forma greacă obișnuită din Noul Testament este Elias, Eliou apare în mod specific în Septuaginta, traducerea greacă antică a bibliei ebraice. Numele derivă din ebraicul Eliyyahu însemnând „Dumnezeul meu este Yahweh”. În narațiunea biblică, Elia a fost un profet din secolul al IX-lea î.Hr. activ în timpul domniei regelui Ahab și al reginei Izabela, care promovau închinarea la zeița canaanită Baʿal. Elia i-a înfruntat cu curaj, a făcut miracole – precum învierea fiului unei văduve și coborârea focului din cer pe Muntele Carmel – și a fost în cele din urmă luat la cer într-un vârtej. Numele său a fost purtat de sfinți creștini timpurii, iar forma mai lungă Elijah a cunoscut o renaștere printre puritani după Reforma Protestantă. Ca transliterație greacă a unui original semitic, Eliou diferă de formele mai frecvente Elias și Elijah. Deși este folosit aproape exclusiv în contextul Septuagintei, servește ca variantă liturgică și erudită în tradițiile grecești de citire a bibliei. Semnificație: „Dumnezeul meu este Yahweh” Origine: Transcriere greacă a ebraicului Eliyyahu Tip: Nume de botez biblic Utilizare: Vechiul Testament grecesc (Septuaginta); context istoric/liturgic