Dracula este un prenume masculin românesc și un supranume istoric care înseamnă „fiul lui Dracul”, din românescul drac cu sensul de „dragon”. Cel mai cunoscut purtător a fost Vlad al III-lea Drăculea (cunoscut și ca Vlad Țepeș sau Vlad the Impaler), principele Valahiei din secolul al XV-lea. Tatăl său, Vlad al II-lea, a fost membru al Ordinului cavaleresc al Dragonului (fondat de împăratul Sigismund de Luxemburg), de la care a dobândit epitetul Dracul („Dragonul” sau „Diavolul”). Vlad al III-lea a devenit astfel cunoscut ca Drăculea („fiul Dragonului”). În epoca modernă, numele Dracula este asociat în principal cu vampirul conte Dracula din romanul gotic de groază al lui Bram Stoker din 1897. Stoker a întâlnit numele într-o carte despre istoria Valahiei în timp ce cerceta la biblioteca publică din Whitby; probabil l-a ales pentru conotațiile sale sinistre, deoarece drac înseamnă și „diavol” în română. Contele Dracula din roman este un vampir transilvănean vechi de secole care se hrănește cu cei vii, portretizat prin scrisori și jurnale. Cercetătorii au dezbătut posibilele inspirații, inclusiv pe Vlad Țepeș și contesa Elisabeta Báthory, deși studii recente pun sub semnul întrebării legăturile directe. De la romanul lui Stoker, Dracula a inspirat nenumărate filme, emisiuni TV, adaptări scenice și alte medii, făcând numele iconic în ficțiunea horror. Numele transformat există acum mai ales ca figură literară, nu ca prenume viabil, deși Vlad al III-lea istoric rămâne un simbol național în România și un subiect de studiu istoric. Nume înrudite Draco (greacă antică, sensul „dragon” sau „șarpe”) Drakon (greacă antică, variantă a lui Draco) Informații esențiale Sens: „fiul lui Dracul” (românescul drac însemnând „dragon” sau „diavol”) Origine: Supranume românesc, de la Ordinul Dragonului Utilizare: Istoric (Vlad al III-lea); redefinit în literatură ca un conte vampir Regiuni asociate: Valahia (istoric), Transilvania (fictiv), ficțiunea horror britanică