Dagobert este un prenume masculin germanic, întâlnit în special în contexte germane și franceze. Combină elemente care înseamnă „zi” și „strălucitor”: din germana veche francă dag sau germana veche înaltă tag („zi”) cu berht sau beraht („strălucitor”), însemnând astfel „zi strălucitoare”. O etimologie alternativă sugerează o origine galică din dago („bun”) și berxto („strălucitor”). Etimologie și istorie Numele are o vechime considerabilă. A fost purtat de trei regi merovingieni ai francilor: Dagobert I (domnie 623–639), poate cel mai puternic dintre aceștia, care a consolidat stăpânirea francă și este cunoscut în folclorul francez drept „Regele Bun Dagobert”; Dagobert al II-lea (mort în 679), un rege ulterior care a fost asasinat și mai târziu venerat ca sfânt; și Dagobert al III-lea (699–715), care a domnit ca un copil în timpul declinului dinastiei. În plus, există dovezi că Mieszko I (mort în 992), primul conducător creștin al Poloniei, ar fi fost botezat sub numele Dagobert, deși acest lucru nu este confirmat definitiv. În biserica medievală, Dagobert de Pisa (mort în 1105) a slujit ca arhiepiscop de Pisa și a devenit primul patriarh latin al Ierusalimului după Prima Cruciadă. Un alt Dagobert, fiu al regelui Ludovic al VIII-lea al Franței, a murit tânăr în 1232. În epoca modernă, numele a fost purtat de figuri notabile precum generalul revoluționar francez Luc Siméon Auguste Dagobert (1736–1794) și geograful german Erich Dagobert von Drygalski (1865–1949). Semnificație culturală Dagobert a câștigat o faimă reînnoită în cultura populară prin traduceri de benzi desenate. În versiunile germane și olandeze ale benzilor Disney, Dagobert Duck este numele local pentru Scrooge McDuck – o poreclă potrivită pentru un personaj adesea asociat cu bogăția și norocul deștept. Această utilizare a făcut numele larg recunoscut chiar și în afara sferelor sale istorice. Varianta spaniolă Dagoberto este folosită în America Latină și Filipine, arătând relevanța continuă a numelui. Semnificație: „zi strălucitoare” (germanic) sau „bun strălucitor” (galică) Origine: Franca veche/germana veche înaltă Utilizare: Germană, franceză și alte limbi germanice Purtători celebri: Trei regi merovingieni, un patriarh cruciat, un general francez