Cybele este o zeiță mamă anatoliană, al cărei nume poate proveni din rădăcini frigiene care înseamnă fie „piatră”, fie „păr”. Era adorată în principal în Frigia ca „Mama Muntelui”, asociată cu fertilitatea, natura și animalele sălbatice. Cultul ei s-a răspândit ulterior în Grecia și Roma, unde a fost adesea identificată cu zeițele grecești Rhea, Gaia și Demetra. Etimologie și Origini Etimologia lui Cybele este incertă, dar se crede că provine din termeni frigieni care înseamnă „piatră” sau „păr.” În frigiană, era numită Matar Kubileya sau Kubeleya, probabil însemnând „Mama Muntelui.” Lydienii o cunoșteau ca Kuvava. Grecii au adoptat-o ca Kybēlē și au asociat-o cu ritualuri extatice. Semnificație Culturală Cybele era o zeitate majoră în Anatolia și mai târziu în lumea greco-romană. Cultul ei implica muzică zgomotoasă și extatică (fluiere, tobe și chimvale) și procesiuni într-un car tras de lei. În Grecia, a fost primită cu ambivalență – unele orașe-state precum Atena o vedeau ca pe o protectoare, în timp ce altele o considerau o zeitate misterioasă exotică și străină. Venerarea ei includea preoți eunuci (galli) care practicau autocastrarea, o tradiție continuată la Roma. Cybele a fost, de asemenea, asociată cu Magna Mater (Marea Mamă) romană, adusă la Roma în timpul celui de-al Doilea Război Punic. Purtători Notabili și Nume Conexe Ca nume personal, Cybele a fost folosit în antichitate și este reluat ocazional în epoca modernă. Variante includ ortografia Kybele. În greaca modernă, numele apare ca Kyveli; în italiană și portugheză, este Cibele. Semnificație: Necunoscută, posibil „piatră” sau „păr” Origine: Frigiană / Anatoliană Tip: Nume divin Utilizare: Orientul Apropiat (istoric), reluat la nivel mondial