Crispus este un cognomen roman care în latină înseamnă „cu părul creț”. Din punct de vedere istoric, numele este cel mai faimos purtat de Flavius Iulius Crispus (c. 300–326 d.Hr.), fiul cel mare al împăratului roman Constantin I. Acesta a slujit ca cezar (junior co-împărat) din anul 317 d.Hr. până la executarea sa de către tatăl său în circumstanțe misterioase în anul 326 d.Hr.Semnificație istoricăConform izvoarelor istorice, Crispus a fost numit cezar alături de fratele său vitreg Constantin al II-lea și vărul său Licinius al II-lea ca parte a înțelegerii care a pus capăt războiului dintre Constantin și rivalul său, Licinius I. A fost staționat la Augusta Treverorum (astăzi Trier, Germania), unde a guvernat Galia între 318 și 323. Crispus a câștigat faimă militară înfrângând flota lui Licinius I în Bătălia de la Hellespont din 324, o victorie care, combinată cu bătălia terestră de la Chrysopolis, l-a forțat pe Licinius să abdice și a asigurat controlul exclusiv al lui Constantin asupra Imperiului Roman.Declinul său brusc rămâne, totuși, un mister istoric. La câțiva ani după triumful său, Crispus a fost condamnat și executat la Pola (astăzi Pula, Croația) din ordinul lui Constantin, posibil declanșat de acuzațiile din partea mamei sale vitrege, Fausta, care a fost și ea executată mai târziu pentru adulter. După moartea lui Crispus, memoria i-a fost ștearsă oficial prin practica damnatio memoriae, iar izvoarele contemporane obscurează detaliile soartei sale.Moștenire culturalăDin cauza campaniei împăratului de a suprima numele și imaginea lui Crispus, artefactele fizice și inscripțiile supraviețuitoare legate de el sunt rare. Cu toate acestea, numele „Crispus” apare în uzul onomastic ulterior ca prenume masculin derivat din cuvântul latin pentru „creț”. Celălalt purtător istoric principal este sfântul martir Sfântul Crispus, menționat în Noul Testament (Faptele Apostolilor 18:8) ca șef al sinagogii din Corint care s-a convertit la creștinism prin slujirea lui Pavel, servind ulterior ca episcop al insulei Egina conform tradițiilor ulterioare. Deși, fără îndoială, umbrit de povestea înnălțătoare și tristă a rangurilor consulare antice, popularitatea sa de durată atestă, alături de conotația marțială independentă de începutul evlavios, originile ambivalente ale acestui frumos patron clasic provenind din surse variate.Informații esențialeSemnificație: „cu părul creț”Origine: LatinăTip: CognomenRegiuni de utilizare: Roma AnticăNume înrudite: Crescens, Crispinus