Cnaeus este o variantă romană arhaică a numelui Gnaeus. Reflectă convențiile ortografice timpurii ale limbii latine, înainte ca litera C să ajungă să reprezinte atât sunetele /k/ cât și /ɡ/ înainte de secolul al II-lea î.Hr. În perioadele ulterioare, și mai ales în timpul Renașterii și al latinei noi, ortografia Cnaeus a fost uneori reînviată ca o formă hipercorectă, influențată de abrevierea Cn. (folosită pentru Cnaeus sau Gnaeus), la fel cum Gaius era uneori scris Caius. Cu toate acestea, specialiștii consideră Gnaeus forma autentică. Gnaeus în sine este un praenomen latin, un nume personal folosit în Roma antică. Înțelesul său este incert, deși este posibil să fie legat de latinescul naevus ('aluniță'), sugerând o posibilă referire originală la o trăsătură fizică. Cel mai renumit purtător al formei principale a fost Gnaeus Pompeius Magnus, cunoscut ca Pompei cel Mare (106–48 î.Hr.), un important general și om de stat roman. În pronunțarea lui Cnaeus, C nu se rostea inițial; pronunția clasică latină este [ˈnae̯.ʊs], dar lecturi hipercorecte [ˈknɛː.us] se întâlnesc și în uzul modern. Fapte cheie Semnificație: Variantă a lui Gnaeus; posibil însemnând 'aluniță' (latinescul naevus) Origine: Romană (latină), posibil etruscă Tip: Prenume (praenomen) Regiune de folosire: Roma antică (perioada republicană), și mai târziu ca arhaism Nume conexe: Gnaeus