Cleopatra este forma latinizată a numelui grecesc Kleopatra, care înseamnă „gloria tatălui”, din grecescul kleos (kleos) „glorie” și pater (pater) „tată”. Acest nume a fost deosebit de proeminent în dinastia ptolemaică a Egiptului, fiind purtat în special de Cleopatra a VII-a, ultimul faraon elenistic activ. Etimologie Numele derivă din elementele grecești κλέος „faimă, glorie” și πατήρ (genitiv πατρός) „tată”, având astfel sensul de „gloria tatălui”. Era un nume comun în rândul regalității grecești macedonene, reflectând onorificele patriarhale tipice dinastiilor elenistice. Semnificație istorică Cleopatra a VII-a Thea Philopator (70/69–30 î.Hr.) a fost ultimul conducător al regatului ptolemaic, domnind din 51 î.Hr. până la moartea sa. Descendentă a lui Ptolemeu I Soter, un general al lui Alexandru cel Mare, a fost singurul faraon ptolemaic care a învățat limba egipteană și s-a autoproclamat reîncarnarea zeiței Isis. Alianțele sale politice cu Iulius Cezar și Marc Antoniu, precum și înfrângerea sa ulterioară de către Octavian (mai târziu împăratul Augustus), au dus la sinuciderea sa—în mod tradițional, prin înțepătura unei aspe veninoase. Moartea sa a marcat sfârșitul perioadei elenistice și începutul stăpânirii romane asupra Egiptului. Aceste evenimente au fost dramatizate în tragedia lui William Shakespeare Antoniu și Cleopatra (c. 1606), romantizând-o ca pe o figură de un farmec imens și cu o cădere tragică. Utilizare și variante Cleopatra a inspirat diverse forme în diferite limbi: Klea (albaneză), Cleo (scurtă engleză), Cléa și