Ciro este forma italiană, spaniolă și portugheză a numelui Cyrus.EtimologieNumele provine din latinul Cyrus, care la rândul său provine din grecescul Κῦρος (Kyros). Acest nume grecesc derivă din persana veche Kuruš, posibil însemnând „tânăr” sau „umilitor (al inamicului).” Alternativ, poate avea origini elamite. Numele a fost asociat și cu cuvântul grecesc κύριος (kyrios), însemnând „domn.” Inițial numele fondatorului Imperiului Ahemenid Persan, Cyrus cel Mare, a intrat în uzul occidental prin Vechiul Testament și ulterior prin nume de botez puritane. În limbile romanice, ortografia s-a schimbat: italiana, spaniola și portugheza au adoptat Ciro ca variantă locală directă, păstrând accentul și pronunția originale.Personalități notabileNumele a fost purtat de numeroase figuri din Spania, Italia, Portugalia și America Latină. În istoria Italiei, figurile includ pe Ciro Ferrara (născut 1967), fotbalistul și antrenorul decorat care a jucat pentru Napoli și Juventus, și Ciro Annunchiarico (1775–1817), liderul de cult italian. În literatură, scriitorul și jurnalistul peruan Ciro Alegría (1909–1967) este cunoscut pentru romanele sale despre viața indigenă. Politicienii includ pe Ciro Gomes (născut 1957) din Brazilia și Ciro Gálvez (născut 1961) din Peru. În sport, fotbalistul brazilian Ciro Henrique Alves Ferreira e Silva (născut 1989) și fotbaliștii italieni Ciro Danucci (născut 1983) și Ciro Ginestra (născut 1978) sunt reprezentativi. Diminutivul spaniol Cirino este folosit ocazional.Semnificație culturalăNumele Ciro este relativ comun în Italia și în țările vorbitoare de spaniolă, fiind adesea dat în cinstea sfinților sau a referințelor clasice. Deși a atins apogeul în deceniile anterioare în aceste regiuni, rămâne o alegere clasică, apreciată pentru vechimea sa și asocierile eroice.Sens: Derivat din grecescul Kyros, posibil „tânăr” sau „domn.”Origine: Persana veche, prin greacă și latină.Tip: Prenume.Utilizare: Italiană, spaniolă, portugheză.Înrudite: Cyrus (engleză), Koresh (ebraică biblică), Kourosh (persană).