Christ este o formă modernă englezească a titlului grecesc Christos, însemnând „uns”. Derivat din verbul grecesc chrio (a unge) și traduce cuvântul ebraic mashiyaḥ (mesia), însemnând de asemenea „uns”. În context creștin, Christ nu este doar un nume, ci un titlu aplicat lui Isus din Nazaret, despre care creștinii cred că este mesia promis și Fiul lui Dumnezeu. Termenul cuprinde un principiu de bază al credinței creștine: Isus ca unsul—împărat, preot și profet—care împlinește profețiile Vechiului Testament. Etimologie Grecescul Christos provine de la verbul chrio („a unge”), care în greaca clasică se referea la ritualul aplicării de ulei sau unguent. În Septuaginta (traducerea greacă a Bibliei ebraice), Christos a fost folosit pentru a traduce ebraicul mashiyaḥ, referindu-se la preoții și regii unși ai lui Israel. În Noul Testament, devine titlul distinctiv pentru Isus, subliniind rolul său de mesia așteptat. Context istoric și religios Isus (c. 6–4 î.Hr. până în 30 sau 33 d.Hr.), numit și Isus Christos, a fost un predicator și lider religios evreu din secolul I în provincia romană Iudeea. El este figura centrală a creștinismului, cea mai mare religie din lume. Majoritatea creștinilor îl consideră întruparea lui Dumnezeu Fiul și mesia așteptat—Christ—coborât din linia lui David. Aproape toți specialiștii moderni în antichitate sunt de acord că Isus a existat istoric. Povestirile despre viața sa sunt consemnate în principal în Evangheliile Noului Testament. Titlul Christ a devenit atât de strâns asociat cu Isus încât funcționează ca parte a numelui său în multe limbi. De-a lungul secolelor, a dat naștere la nenumărate nume compuse și nume de familie în diverse culturi, precum Cristofor („purtător al lui Hristos”) și Christensen. Moștenirea religioasă și lingvistică substanțială a acestui nume reflectă rolul său central în istoria lumii. Înțeles: „Uns” Origine: Grecescul Christos, traducere a ebraicului mashiyaḥ Tip: Titlu folosit ca nume (în principal religios) Utilizare: Global, în special în contexte creștine