Chanokh este forma ebraică a numelui Enoch, derivat din rădăcina ebraică חנך (ḥnok) care înseamnă „dedicat” sau „inițiat”. În Biblia ebraică, Chanokh apare ca nume a două personaje. Unul este fiul lui Cain (Gen. 4:17), iar celălalt este fiul lui Iared și tatăl lui Matusala (Gen. 5:21–24). Acesta din urmă, Enoch, devine o figură centrală în tradițiile iudaică și creștină: relatarea biblică spune că el „a umblat cu Dumnezeu, apoi nu s-a mai găsit, pentru că l-a luat Dumnezeu” (Gen. 5:24), sugerând că a fost luat în ceruri de viu. Această plecare ambiguă a dus la speculații ample și la scrierea unor cărți apocrife – mai ales 1 Enoch – atribuite lui, care descriu călătoriile sale vizionare și rolul său de scrib al judecății. Etimologie Numele Chanokh (חנוך) provine de la verbul ebraic חנך (khanakh), care înseamnă „a instrui, a educa sau a dedica”. Este înrudit cu cuvântul pentru „educație” sau „instruire”, deoarece un copil este dedicat învățăturii. Numele poartă și un sens de inițiere sau consacrare. Septuaginta a redat numele ca Ἐνώχ (Henoch), iar în traducerile în engleză apare ca Enoch. Semnificație religioasă În iudaism și creștinism, Chanokh (Enoch) este cinstit ca un patriarh drept care a fost luat cu trupul în ceruri înainte de Potop. Cartea lui Enoch, una dintre Pseudepigrafe, a devenit influentă în tradițiile esoterice creștine timpurii și iudaice, prezentându-l pe Enoch ca un mijlocitor și dezvăluitor al secretelor cerești. Referințe din Noul Testament apar în Evrei 11:5 și Iuda 14. Bisericile Ortodoxă Răsăriteană și Ortodoxă Orientală îl venerează ca sfânt, iar în islam, patriarhul Idris este adesea identificat cu Enoch. Purtători notabili Fără date suplimentare despre purtători moderni, cel mai proeminent Chanokh este patriarhul biblic, a cărui reprezentare duală – ca tată al lui Matusala și ca figura luată de Dumnezeu, Enoch – continuă să aibă rezonanță în teologie și literatură. Nume înrudite Variante similare în diferite limbi includ finlandezul Enoch, scandinavul Enok, engleza africană Enock, portughezul Enoque și Henok derivat din ge'ez, folosit în Etiopia și Eritreea. Toate provin din aceeași rădăcină ebraică, dar diferă în transliterare și pronunție. Origine: ebraică Semnificație: „am instruit/învățat” (din Hmn: a dedica sau instrui) Statut biblic și pseudepigrafic: Statură puternică (patriarhul luat de Dumnezeu) Utilizare religioasă: Lev, Est,/Zoth–Șil, (cunoscut în mod unic în căi creștine, islamice, apocrife în iudaism, creștinism și islam)