Cezar este forma românească a numelui Caesar, precum și o variantă în portugheza braziliană a numelui César. Numele derivă în cele din urmă din cognomenul roman Caesar, al cărui sens original ar fi fost „păros” (din latinescul caesaries „păr”). În română, Cezar este un împrumut direct din latinescul Caesar, în timp ce în portugheză a apărut ca o variantă ortografică a lui César. Importanță istorică și culturală Numele Caesar este în mod inerent legat de Imperiul Roman, în special prin Iulius Caesar (sec. I î.Hr.) și fiul său adoptiv Augustus (Octavian). După aceștia, termenul „Caesar” a devenit un titlu folosit de împărații romani și mai târziu de alți conducători, evoluând chiar în cuvinte precum „kaiser” și „țar”. În română, Cezar continuă această moștenire, iar în uzul modern este un prenume care face referire la această moștenire clasică. Utilizare în Polonia În poloneză, Cezar este un nume propriu care se referă la numele de familie roman antic, dar este rar folosit ca prenume; forma înrudită Cezary este mai comună. La fel ca în română, cuvântul a fost împrumutat din latinescul Caesar. Nume înrudite Cezar are mai multe variante în Europa: corespondenții francez și catalan César, italian Cesare și spaniol César sunt cele mai comune. Forma feminină în română este Cezara. În Brazilia, se folosește și varianta ortografică Cézar. Sens: Posibil „păros” (din latinescul caesaries), dar și pentru totdeauna asociat cu puterea romană Origine: Latină, prin română și portugheză Tip: Prenume masculin Regiuni: România, Brazilia (și Polonia în context istoric) Purtători notabili: Caesar (figuri istorice); orice persoană modernă din România sau Brazilia numită Cezar.