EtimologieCesare este forma italiană a numelui latin Caesar. Cognomenul cognomen original roman Caesar provine probabil din latinescul caesaries însemnând „păr”, referindu-se posibil la o naștere cu păr sau la o podoabă capilară bogată. Numele a câștigat o importanță uriașă prin Gaius Julius Caesar, generalul și omul de stat roman, și ulterior a devenit un titlu folosit de împărații romani. Cesare, în italiană, poartă moștenirea acestui nume prestigios, evocând adesea noțiuni de putere și autoritate.Semnificație istorică și culturalăNumele Cesare este strâns legat de Renașterea italiană, în principal prin Cesare Borgia (1475–1507), fiul papei Alexandru al VI-lea. Cesare Borgia a fost cardinal, conducător militar și om de stat a cărui viață l-a inspirat pe Niccolò Machiavelli în scrierea lucrării Prințul, care tratează conducerea isteață și ambiția. Această asociere conferă numelui o greutate istorică complexă.Purtători notabiliCesare apare în mai multe domenii. Cesare Beccaria (1738–1794) a fost un filosof și criminolog influent a cărui lucrare asupra reformei penale a modelat sistemele juridice moderne. Cesare Battisti (1875–1916) a fost un iredentist și geograf italian executat de Austro-Ungaria. În literatură, Cesare Pavese (1908–1950) a fost un poet și romancier italian notabil. În cinematografie, Cesare Bocci (născut în 1957) este un actor cunoscut. Numele apare și în matematică prin Cesare Arzelà (1847–1912).Variante și derivateForme înrudite includ diminutivul Cesarino și forma feminină Cesarina. În alte limbi, numele apare ca César (spaniolă/franceză), Cezary (poloneză) și Czarek (diminutivul său). Aceste variante păstrează legătura cu numele roman original.Înțeles: „păros” (din latinescul caesaries)Origine: Adaptare italiană a cognomenului latin CaesarTip: prenumeRegiuni de utilizare: Italia și comunitățile de limbă italiană